GALERIE FOTO -- Harap-Alb, între nevoia de educație, adicția la tehnologie și false valori

* dialog cu ieșeanu Ionuț Caras, actor si regizor la Teatrul Național Cluj Napoca

Plecat spre teatru dintr-o trupă de liceeni a Colegiului Național și ajuns actor și regizor la Naționalul clujean, Ionuț Caras se întoarce la Iași cu un Creangă trecut prin neliniștile României de astăzi. În „Un altfel di Harap-Alb”, basmul devine o oglindă ironică a unei societăți prinse între adicția de tehnologie, false valori, lipsa educației și dezbinare. Spectacolul va fi prezentat la FITPTI duminică, 4 octombrie, de la ora 20.00, iar pentru artist revenirea are și ceva din întâlnirea cu adolescentul care a urcat pentru prima dată pe scenă la Iași.

- Vă întoarceți la Iași printr-un text al lui Ion Creangă, autor profund legat de oraș. Cât e întâmplare și cât e, pentru dumneavoastră, o întoarcere simbolică acasă?

- Textul spectacolului îmi aparține. Da, punctul de plecare a fost basmul lui Creangă, dar lucrurile au mers mai departe decât mă așteptam. Păstrez structura, câteva motive, temele mari. În rest e o țăcăneală plină cu ironii, parodieri, momente tristulii sau usturătoare. Dar stați liniștiți, e cu multă voie bună, cântece și dansuri.

Nu  m-am gândit la simbolistica acestei reveniri, cert e că e prima dată când vin oficial la Iași, în interes de serviciu, ca angajat al Teatrului Național din Cluj. Mint, e a doua oară. Am fost și anul trecut cu one-man-show-ul „Oglinda neagră”.

- Ați început teatrul la Colegiul Național din Iași, în trupa coordonată de profesoara Lotus Hăvârneanu. Ce a rămas în actorul și regizorul Ionuț Caras de astăzi din adolescentul care urca atunci pe scenă?

- Da, acolo s-a declanșat infectarea cu acest microb dulce-amărui care e teatrul. Acei ani liberi au fost plini de experiențe, călătorii, aventuri și prietenii. Datorită lor am supraviețuit în liceu. Mulți din cei care am trecut prin acele trupe facem teatru de bună calitate în țară. Iar Lotus mi-e în continuare prietenă, ne vedem la Iași sau la Cluj, e o persoană specială și unică. Și va fi în primul rând la „Un altfel di Harap-Alb”, sunt sigur.

Nu știu dacă acum Colegiul Național mai are o trupă de teatru. Ar trebui, oamenii buni au nevoie de educație artistică în dezvoltarea lor.  Și de profesori care să poată crește aripi,  nu să le scurteze. Ce a rămas în mine din anii aceia? Un soi de neliniște, o dorință de libertate, un dor de fugă.

- Ați ales să rescrieți „Harap-Alb”, nu doar să-l montați. Ce vi s-a părut că trebuie schimbat sau „spart” în povestea lui Creangă pentru ca ea să vorbească oamenilor mari de astăzi?

- Îmi place basmul lui Creangă foarte mult, dar am rescris povestea fiind atent la realitățile ridicole sau chiar absurde ale societății românești. Am dorit să fac un spectacol amuzant, atrăgător mai ales pentru publicul tânăr. E un spectacol care vorbește mult despre nevoia de educație, despre adicția la tehnologie, despre preconcepții și false valori. Din acest punct de vedere poate fi o oglindă destul de neplăcută pentru unii. Și am scris textul referindu-mă în primul rând la dezbinarea din societatea românească.

- Harap-Alb este, în fond, un tânăr trimis în lume să devină altcineva decât este la început. Privit cu ochii unui adult, mai este acesta un basm despre maturizare sau devine și unul despre compromis, frică, putere și manipulare?

- Da, conține toate aceste lucruri. E o călătorie inițiatică prin capcanele societății contemporane. Nu vreau să divulg  nimic, dacă sunteți curioși umpleți sala!

- „Un altfel di Harap-Alb” merge spre parodie. De cine râdem, de fapt, mai mult: de personajele lui Creangă sau de noi, cei care recunoaștem în ele comportamente foarte contemporane?

- De cine râdeți? De voi înșivă râdeți! Replica lui Gogol e perfect valabilă și azi. În spectacolul nostru, Creangă se luptă să își spună povestea. Nu e lăsat, o altă poveste se țese în fața noastră. O poveste care nu are băbuțe sfinte și insecte cu puteri magice, nici cai vorbitori sau apă vie. Și astfel e mai ușor să ne recunoaștem. Fantezia e cea care deschide porțile, numai că lumea în care pătrundem e mai telurică decât în basmul original.

- După Facultatea de Teatru de la Cluj și anii petrecuți la Teatrul Național din Cluj-Napoca, ce înseamnă pentru dumneavoastră să reveniți în fața publicului ieșean cu tocmai acest Creangă reinventat? Se simte altfel un spectacol atunci când ajunge în orașul în care a început propria dumneavoastră poveste cu teatrul?

- E o mare bucurie pentru mine. Vin cu emoții și cu o oarecare sfială. Și îl salut pe liceanul care eram și îi spun: Uite, măi Ionuț, te-ai fi gândit tu vreodată?....

A consemnat Maura ANGHEL