Cei trei pași ai credinței în ziua Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea

Trei sfinți din calendarul ortodox sunt pomeniți în aceeași zi: Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, martir în timpul regimului comunist, Sfântul Episcop Eumenie din Gortina, propovăduitor în Egipt, și Sfânta Muceniță Ariadna, cunoscută pentru mărturisirea ei în fața prigonitorilor.

Pe 18 septembrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe trei sfinți cu vieți foarte diferite, dar uniți prin credință. Este vorba despre un preot român care a trecut prin închisorile comuniste, un episcop ce a dus mai departe mesajul Evangheliei și o muceniță care nu a acceptat să se închine idolilor.

Poveștile lor par simple la prima vedere, dar fiecare ascunde multă suferință, curaj și statornicie. De aceea, pomenirea lor rămâne importantă pentru credincioși.

• Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea este legat de Arad și de închisoarea de la Aiud.


• Sfântul Eumenie a fost episcop al Bisericii din Gortina.


• Sfânta Muceniță Ariadna a pătimit în vremea împăratului Adrian.

Drumul greu al credinței începe din familie

Sfântul Ilarion Felea s-a născut în 1903, în Valea Bradului, într-o familie de preoți. De tânăr, și-a dorit să urmeze calea tatălui său. A ales studiul și slujirea, dar și-a asumat și suferința care a venit mai târziu.

A urmat Academia Teologică din Sibiu și Facultatea de Teologie din București. În 1939, și-a finalizat studiile cu o teză de doctorat. A studiat și la Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, între 1927 și 1929.

Cunoștințele sale nu au rămas doar în cărți. Le-a împărtășit tinerilor de la Liceul „Avram Iancu” din Brad, unde a predat și a sprijinit elevii. Pentru el, credința și educația erau legate strâns.

O familie unită și primele încercări

În 1927, în biserica din Crișcior, s-a căsătorit cu Valeria, care i-a fost alături toată viața. Au avut doi copii, însă unul dintre ei a murit de mic. Curând după căsătorie, Ilarion Felea a fost hirotonit diacon, apoi preot și duhovnic de către Mitropolitul Nicolae Bălan.

A fost numit preot în Valea Bradului, în 1927, la praznicul Schimbării la Față. După trei ani, în 1930, a devenit preot la parohia Șega din Arad. A finalizat construcția bisericii și a fost aproape de oameni, atât sufletește, cât și material.

Predica și școala, la baza comunității

La Arad, Ilarion Felea s-a remarcat prin predicile sale și activitatea culturală de la Casa Culturală a parohiei. Vorbea clar și cu putere, iar oamenii îl ascultau cu interes. Era căutat de tineri și de cei mai în vârstă, care voiau să înțeleagă mai bine credința.

În 1939, Episcopul Andrei Magieru l-a chemat preot la Catedrala Veche din Arad, unde a slujit până la ultima sa arestare, urmată de moartea sa martirică. Pentru mulți preoți din vestul țării, părintele Ilarion a rămas un model de profesor, păstor și duhovnic.

A predat teologie la Academia Teologică din Cluj și, mai ales, la cea din Arad. Îi învăța pe tineri credința ortodoxă, pe care a trăit-o până la capăt. Teologia lui era strâns legată de viața Bisericii, rugăciune și mărturisire.

Umbra regimului și încercarea credinței

Odată cu instalarea regimului comunist ateu, din 1945, pentru Ilarion Felea a început o perioadă dificilă. A fost arestat, bătut, înlăturat și închis de mai multe ori pentru credința sa. Nu a renunțat însă la convingerile sale.

Ultima arestare a avut loc în 1958. A fost dus la București, apoi la Penitenciarul din Cluj, unde a fost judecat. Pe baza unor mărturii false, a primit 20 de ani de temniță grea și 8 ani de degradare civică.

De la Cluj a fost mutat la Gherla, apoi la Aiud. În închisoare, și-a păstrat credința în Hristos. A fost bătut, amenințat, înfometat și anchetat până la epuizare.

La Aiud, Ilarion Felea a transformat temnița într-un loc de mărturisire. Ceilalți deținuți și-l amintesc ca pe un om al credinței, care nu s-a clătinat nici în cele mai grele momente. Prezența lui era un sprijin într-un timp sumbru.

A trecut la cele veșnice în închisoarea de la Aiud, pe 18 septembrie 1961. Era bolnav, dar nu a primit ajutor medical. După moarte, deținuții l-au vegheat două zile, apoi a fost îngropat în cimitirul comun.

În timpul înmormântării, care a avut loc noaptea, aproape 400 de preoți deținuți i-au rostit prohodul în tăcere, fiecare din celula sa. Troparul său, glasul 1, spune: "Cuvântul Evangheliei ai mărturisit, vrednic slujitor fiind turmei tale și spre Taborul cel ceresc ai alergat, Pătimirii Domnului urmând. Pentru aceasta, te și veselești de slava Dumnezeirii, Părintele nostru Ilarion. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să miluiască sufletele noastre."

O viață schimbată de un gest simplu

Sfântul Eumenie a trăit în secolul al VI-lea. După ce și-a împărțit averea săracilor, a ales viața monahală. Astfel, credința nu a fost doar o idee, ci o viață trăită cu smerenie.

Prin viața sa curată, a ajuns episcop al Bisericii din Gortina. Nu a rămas însă doar acolo. Dorința de a duce mai departe Evanghelia l-a purtat până la Roma și apoi în Tebaida Egiptului.

A ajuns în Tebaida într-o perioadă de secetă. Potrivit tradiției, prin rugăciunile sale, pământul a primit ploaie din belșug. A continuat să propovăduiască în acele locuri multă vreme.

Sfântul Eumenie a murit în Tebaida. Moaștele lui au fost aduse apoi la Raxos, în Grecia. Pomenirea lui rămâne legată de milostenie, curăție și propovăduirea credinței.

Troparul său, glasul 8, este acesta: "Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre."

O hotărâre care a schimbat totul

Sfânta Muceniță Ariadna a suferit pentru Hristos în vremea împăratului Adrian, între 117 și 138. Era roabă la Tertil, un om important din cetatea Promisia, în Frigia. Viața ei s-a schimbat când stăpânul a organizat o sărbătoare idolească.

Tertil a ținut praznic în capiștea idolilor la nașterea copilului său. Ariadna a refuzat să participe și să se închine idolilor.

Refuzul a stârnit furia stăpânului. A fost bătută, spânzurată și chinuită cu unghii de fier. A fost aruncată în temniță și lăsată să sufere de foame, încercând să fie forțată să renunțe la credință.

Mai târziu, Tertil i-a dat drumul, dar apoi a pornit după ea cu slujitorii. Când i-a văzut venind, Ariadna s-a apropiat de o piatră și s-a rugat lui Dumnezeu. Potrivit tradiției, piatra s-a deschis și ea a intrat, fiind salvată prin arătarea îngerului Domnului. Prigonitorii s-au speriat și s-au rănit între ei.

Pomenirea Sfintei Ariadna vorbește despre curajul de a-ți păstra credința chiar și când presiunea este mare. Povestea ei a rămas în calendar tocmai pentru acest exemplu.

O zi care rămâne în sufletul credincioșilor

Cei trei sfinți pomeniți pe 18 septembrie arată chipuri diferite ale aceleiași credințe. Ilarion Felea a mărturisit în temniță, Eumenie a propovăduit și s-a rugat pentru oameni, iar Ariadna nu a renunțat la Hristos. Fiecare a trecut prin încercări, dar nu a renunțat la credință.

Pentru credincioșii de azi, pomenirea lor nu e doar o dată în calendar. E un moment de a privi mai atent la răbdare, curaj și statornicie. Într-o zi obișnuită de septembrie, aceste vieți rămân o chemare la rugăciune și la o credință trăită cu sinceritate.