Semnificații aparte în ziua Înainte-prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci și povești mai puțin știute

Ziua de 13 septembrie marchează Înainte-prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci și aduce în atenție mai mulți sfinți pomeniți în Calendarul Ortodox, printre care Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, mucenicii din Dobrogea, Sfântul Corneliu Sutașul și Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Data de 13 septembrie are o semnificație aparte în calendarul ortodox. Această zi deschide perioada de pregătire pentru Înălțarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sărbători bisericești ale anului. Sunt pomeniți sfinți care au trăit în locuri și timpuri diferite, dar care au rămas în amintirea Bisericii prin credința și curajul lor.

O zi în care liniștea și rugăciunea capătă un alt sens

Înaintea marilor sărbători bisericești există, de obicei, o zi dedicată pregătirii sufletești. Așa este și înainte de Înălțarea Sfintei Cruci, când credincioșii sunt invitați să intre treptat în atmosfera sărbătorii. În această zi, la slujbe se adaugă cântări și rugăciuni legate de Sfânta Cruce. Nu este încă ziua praznicului, dar tema sărbătorii se simte deja în rugăciuni. Pentru mulți, această zi devine un moment de liniște și reflecție.

Calendarul zilei cuprinde mai multe sărbători și nume importante:

• Înainte-prăznuirea Înălțării Sfintei Cruci.




• Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim.




• Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop.




• Sfinții Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian.




• Sfinții Sfințiți Mucenici Corneliu Sutașul și Ciprian, Episcopul Cartaginei.




• Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.

Tropar Glasul 2

Cu crucea cea de viaţă făcătoare a bunătăţii Tale, Doamne, pe care ne-ai dat-o nouă, nevrednicilor, spre mântuire, milostiveşte-Te, Stăpâne, şi mântuieşte pe poporul cel dreptcredincios şi ţara aceasta. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Un drum ascuns spre sfințenie la Prislop

Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop s-a născut la finalul secolului al XV-lea, în satul Silvașul de Sus, aproape de Hațeg. Din copilărie, mergea cu părinții la lucru pe câmp. Acolo, observând natura, a început să simtă apropierea de Dumnezeu.

Credința lui a crescut prin ceea ce a învățat de la familie și prin rugăciune. Se ruga atât în biserica satului, cât și în singurătate. Dorința de a-și dărui viața lui Dumnezeu l-a făcut să intre în obștea Mănăstirii Prislop, ctitorită de Sfântul Nicodim de la Tismana. După ani de ascultare, Ioan a primit binecuvântarea duhovnicului și s-a retras pe malul pârâului Slivuț, unde și-a săpat singur o chilie în stâncă, cunoscută și astăzi drept „Chilia” sau „Casa Sfântului”.

A trăit în post și rugăciune, iar tradiția spune că a murit în timp ce lucra la fereastra chiliei, împușcat de doi vânători care nu știau că acolo locuiește cineva.

Credincioșii l-au cinstit ca sfânt încă din timpul vieții, iar vestea despre el s-a răspândit până în Țara Românească. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, cu zi de pomenire la 13 septembrie.

Glasul 1

Iubitorule de nevoinţă şi râvnitorule întru cele sfinte, Cuvioase Părinte Ioan, ai părăsit cele trecătoare şi ai ales pe cele veşnice; ai luat jugul lui Hristos în Mănăstirea Prislop şi în peştera pustnicească, împreună cu îngerii, L-ai slăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre.

Povești de credință și curaj din vremuri tulburi

Pe 13 septembrie sunt pomeniți și mai mulți mucenici care au pătimit în timpul persecuțiilor împăratului Liciniu, în anii 323-324. Printre ei sunt Sfinții Macrobiu și Gordian, tineri din Asia Mică, care au ajuns la Tomis după ce s-a aflat că sunt creștini. Acolo au fost martori la judecarea și uciderea Sfinților Zotic, Lucian și Helie, care au refuzat să renunțe la credință.

Mai târziu, Macrobiu și Gordian au primit și ei moarte martirică, fiind arși de vii. Sfântul Valerian, pomenit în aceeași zi, a murit la mormintele fraților săi de credință.

O întâlnire care a schimbat istoria creștinismului

Sfântul Corneliu Sutașul a fost centurion roman în Cezareea Palestinei. Deși era păgân, era cunoscut pentru bunătatea sa. După ce a aflat despre Hristos, a început să se roage și să caute botezul. În acea perioadă, nu toți creștinii acceptau ca păgânii să fie botezați direct, dar Sfântul Apostol Petru a primit o descoperire care a schimbat această viziune.

Corneliu a fost primul păgân botezat, deschizând drumul neamurilor către Hristos. Mai târziu, a fost hirotonit episcop și a trăit minuni care au dus la convertirea senatorului Dimitrie și a multor altora.

Tropar Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Corneliu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

O viață schimbată de credință în Africa de Nord

Sfântul Ciprian, Episcopul Cartaginei, s-a născut în jurul anului 210, într-o familie bogată și păgână. A fost convertit la creștinism de preotul Caecilianus, iar schimbarea din viața lui a fost atât de puternică încât a devenit preot, apoi episcop.

Ca episcop, a pus accent pe disciplină și ascultare în Biserică. În timpul persecuțiilor, mulți creștini au renunțat la credință, iar Ciprian a introdus reguli pentru reintegrarea lor. S-a implicat în ajutorarea celor bolnavi și săraci în timpul epidemiilor și al prigoanelor. În 256 a fost exilat, apoi chemat din nou, dar a fost condamnat la moarte și executat la 14 septembrie 258, lângă Cartagina.

Glasul 4

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

O Evanghelie care aduce speranță pentru toți

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci are o citire evanghelică din Ioan 3, 13-17. Textul face legătura între ridicarea șarpelui în pustie de către Moise și înălțarea Fiului Omului. Tema centrală este credința care duce la viață veșnică.

Ev. Ioan 3, 13-17

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.

Ziua de 13 septembrie aduce împreună pregătirea pentru o mare sărbătoare și amintirea unor vieți trăite în credință. De la liniștea chiliei Sfântului Ioan de la Prislop la mărturisirea mucenicilor, această zi vorbește despre statornicie, rugăciune și curaj. Pentru credincioși, este un timp potrivit să privească mai atent spre sensul Crucii și spre sărbătoarea care urmează.