Înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului și poveștile neașteptate ale zilei de 7 septembrie

Calendarul ortodox din 7 septembrie îi amintește pe Sfântul Mucenic Sozont, pe Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați, pe Sfânta Cuvioasă Casiana Imnografa și marchează înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului.

Ziua de 7 septembrie ocupă un loc important în calendarul ortodox, fiind legată atât de pregătirea pentru Nașterea Maicii Domnului, cât și de pomenirea unor sfinți cu vieți foarte diferite. Unii au mărturisit credința prin sacrificiu, alții prin rugăciune, post, scris sau prin întemeierea unor mănăstiri.

Înainte de marile sărbători, Biserica rânduiește o perioadă de pregătire sufletească, numită înainte-prăznuire. Pe 7 septembrie începe această perioadă pentru sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, care are loc pe 8 septembrie.

Un păstor din Asia Mică ia o decizie care schimbă totul

Sfântul Mucenic Sozont era originar din Licaonia, Asia Mică, și era păstor. Într-o zi, fiind cu turmele aproape de cetatea Pompeiol, a intrat într-un templu păgân unde era un idol din aur și argint. A rupt mâna dreaptă a idolului.

După aceea, Sozont a vândut bucata ruptă din idol și a împărțit banii săracilor. Gestul său a atras mânia conducătorului păgân al cetății, care a început să-i persecute pe creștini pentru a afla cine a făcut acest lucru.

Când a aflat că alți creștini suferă din cauza lui, Sfântul Sozont nu s-a ascuns. S-a dus singur la conducător și și-a recunoscut fapta. A fost chinuit și a murit ca martir în anul 304.

Troparul Sfântului Mucenic Sozont

Tropar – Glasul 4:

Mucenicul Tău, Doamne, Sozont, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

O chilie din lemn aduce schimbare într-o vale din Moldova

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat de lângă Piatra Neamț, în vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Încă de tânăr a ales viața monahală și a intrat la Mănăstirea Bistrița, unde a trăit în ascultare și rugăciune. Dorind mai multă liniște, în 1432 s-a retras pe malul stâng al pârâului Pângărați, împreună cu doi ucenici. Acolo și-a construit o chilie din lemn într-o poiană, loc care a ajuns cunoscut drept „Sihăstria lui Simeon”.

Ștefan cel Mare a aflat despre viața sa și i-a oferit ajutor pentru ridicarea unei biserici de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. La sfințirea bisericii, mitropolitul Teoctist I l-a hirotonit preot pe Simeon, care a devenit primul stareț al Mănăstirii Pângărați.

În jurul său s-au adunat mulți ucenici, iar credincioșii îl căutau pentru binecuvântare și sfat. Se spune că a primit darul vindecării și al înainte-vederii. Ștefan cel Mare îi cerea adesea sfatul, atât pentru el, cât și pentru țară.

În 1476, după invazia turcilor și lupta de la Războieni, Simeon s-a rugat pentru domn și țară, apoi s-a retras la Mănăstirea Cașva, în ținutul Mureșului, unde a trecut la cele veșnice în toamna aceluiași an.

Un drum lung la Pângărați și o poveste care rămâne

Sfântul Cuvios Amfilohie de la Pângărați s-a născut în 1487, în Țara de Sus a Moldovei. A intrat de tânăr în monahism la Mănăstirea Moldovița, iar în 1508 a venit la Pângărați, unde a fost ales părinte duhovnicesc de către călugări.

Amfilohie a condus obștea Mănăstirii Pângărați timp de 56 de ani. Ieromonahul Anastasie de la Moldovița, care l-a cunoscut, a scris despre viața sa de nevoință, spunând că era cunoscut pentru faptele bune, post, răbdare și muncă duhovnicească.

În timpul său, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a construit la Pângărați o biserică nouă, în locul celei de lemn distruse de turci, sfințită în 1560 de mitropolitul Grigorie al Sucevei.

În 1566, Amfilohie și-a adunat ucenicii, le-a dat ultimele sfaturi și l-a lăsat egumen pe ieromonahul Teodorit. Apoi s-a retras la Mănăstirea Moldovița, unde a primit schima sub numele de Enoh. În 1570, după ce s-a împărtășit cu Sfintele Taine, a trecut la cele veșnice.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a canonizat pe Simeon și Amfilohie pe 7 martie 2008, ziua lor de pomenire fiind 7 septembrie.

Troparul Sfinților Simeon și Amfilohie

Tropar – Glasul 3:

Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!

O alegere la palat și drumul unei vieți neașteptate

Sfânta Cuvioasă Casiana Imnografa s-a născut în jurul anului 805, la Constantinopol, fiind fiica unui demnitar de la curtea împăratului Teofil. Părinții au primit-o după multe rugăciuni către Maica Domnului.

La botez a primit numele Icasia sau Casia. A crescut cu educație aleasă, a cunoscut Sfintele Scripturi și s-a remarcat prin bunătate și virtuți. La tinerețe era cunoscută pentru înțelepciune și frumusețe.

A fost chemată la palatul imperial, împreună cu alte tinere, pentru ca împăratul Teofil să-și aleagă soția. Teofil, impresionat de istețimea ei, a ales însă pe altcineva.

Casiana a înțeles că Dumnezeu a ferit-o de slava lumească și s-a dedicat vieții monahale. A întemeiat o mănăstire de călugărițe în Constantinopol, cunoscută sub numele de Xenolofos sau Evdomon.

În timpul persecuțiilor împotriva icoanelor, Casiana a rămas statornică în credință, i-a ajutat pe cei prigoniți și a suferit și ea pentru cinstirea icoanelor. A compus rugăciuni și cântări bisericești, fiind cunoscută ca imnografă a Bizanțului.

După vizita împăratului Teofil, Casiana a plecat din Constantinopol cu o altă monahie, ajungând în Sicilia, apoi în Creta și, în final, pe insula Casos. Acolo s-a nevoit într-o peșteră și tot acolo a trecut la cele veșnice.

Troparul Sfintei Casiana

Troparul, glas 5:

Pe ceea ce a trecut cu vederea înțelepțește dorul iubirii împăratului pământesc, pentru dragostea Împăratului a toate, pe vestita Casiana să o lăudăm, ca pe o pildă a virtuții și cinstită alăctuitoare de cântări, strigând: Fă-ne și pe noi părtași Împărăției lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale.

Un fragment din Evanghelie și alte amintiri din această zi

Pe 7 septembrie se citește și Evanghelia dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, din Ioan 3:13-17, unde este amintită discuția lui Iisus cu Nicodim și iubirea lui Dumnezeu pentru lume.

„Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la Cer decât Cel ce S-a coborât din Cer, Fiul Omului, Care este în Cer. Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”

„Pentru că Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea.”

Mineiul mai amintește la această dată și alte pomeniri:

• Sf. Ap. Evod și Onisifor;


• Sf. Eupsihie;


• Sf. Cuv. Daniil Katunakiotul.

O zi care adună povești și deschide o nouă sărbătoare

Calendarul ortodox din 7 septembrie reunește mărturia unui mucenic, viețile unor cuvioși legați de Moldova și lucrarea unei monahii cunoscute pentru cântările sale. În același timp, această zi deschide perioada de pregătire pentru Nașterea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători creștine.

Pentru credincioși, ziua rămâne un moment de rugăciune și liniște sufletească înainte de praznicul de pe 8 septembrie.