Taina vieții Sfântului Prooroc Zaharia în lumina credinței și încercărilor

Pe 5 septembrie, Calendarul ortodox îi pomenește pe Sfântul Proroc Zaharia și pe Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul. Viața lor este legată de o veste primită în Templul din Ierusalim, de nașterea lui Ioan la bătrânețe și de sfârșitul martiric al preotului Zaharia.

O familie care a trăit cu nădejde în vremuri grele

Sfântul Proroc Zaharia era preot la Templul din Ierusalim, în vremea împăratului Cezar August, când în Țara Sfântă domnea Irod cel Mare, aproape de nașterea lui Iisus Hristos.

Zaharia era căsătorit cu Elisabeta, din neamul lui Aaron. Despre ei, Evanghelia spune: „erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului” (Sf. Evanghelist Luca).

Totuși, cei doi duceau o mare durere: nu aveau copii, iar vârsta înaintată făcea ca speranțele să fie tot mai mici. Evanghelia subliniază: „Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor” (Sf. Evanghelist Luca).

Chiar și așa, în această perioadă a vieții lor, ceva cu totul neașteptat s-a întâmplat. Dincolo de toate limitele omenești, Dumnezeu a rânduit ca Zaharia și Elisabeta să devină părinții celui ce avea să fie cunoscut drept Ioan Botezătorul.

O întâlnire care a schimbat totul în Templul din Ierusalim

Într-una dintre zile, Zaharia slujea la Templu și a intrat să tămâieze, după rânduiala preoțească. Atunci, lângă altar, i-a apărut un înger al lui Dumnezeu. Acest moment a rămas esențial în povestea celor doi sfinți.

Îngerul i-a spus că Elisabeta va avea un fiu, chiar dacă vârsta nu o mai lăsa să spere. Copilul avea să se numească Ioan, cel pe care Biserica îl numește Înaintemergătorul Domnului.

Vestea nu a rămas doar o promisiune. După o lungă așteptare, Elisabeta a născut, iar Ioan a venit ca un răspuns la credința lor statornică.

Prin acest episod, Zaharia și Elisabeta au fost așezați de Biserică între familiile sfinte, nu doar ca părinți ai lui Ioan, ci și ca oameni care au rămas aproape de Dumnezeu, indiferent de încercările prin care au trecut.

Un fiu venit când nimeni nu mai credea

Nașterea lui Ioan a fost strâns legată de misiunea pe care avea să o primească. El este numit Înaintemergătorul, cel care pregătește venirea lui Hristos. Pentru Zaharia și Elisabeta, copilul primit la bătrânețe a fost o adevărată binecuvântare.

Pericolele care au venit după bucurie

După ce Ioan s-a născut, în a șasea lună, s-a răspândit vestea că Irod, regele iudeilor, vrea să omoare toți pruncii din Betleem și din împrejurimi, încercând astfel să-l găsească pe Iisus Hristos. În acea perioadă, și Ioan era doar un copil, iar Elisabeta se temea pentru viața lui.

Tradiția spune că Elisabeta a fugit cu pruncul și s-a ascuns într-o peșteră de cealaltă parte a Iordanului, unde soldații lui Irod nu au reușit să îi găsească. Acest gest a rămas ca un exemplu de grijă și curaj din partea unei mame.

Deoarece Ioan nu a putut fi găsit, Irod a ordonat ca Zaharia, tatăl lui, să fie ucis. Soldații au mers la Templu și l-au omorât pe bătrânul preot chiar lângă altar. Se spune că sângele său a stropit altarul, iar moartea lui este amintită ca un martiriu.

Zaharia a rămas în amintirea Bisericii ca un slujitor credincios și tatăl celui care avea să pregătească venirea Mântuitorului. Jertfa lui este una dintre cele mai grele pagini din această poveste.

Rugăciunea care îl însoțește pe Zaharia

În ziua pomenirii sale, Biserica îl cinstește pe Sfântul Zaharia și prin troparul rânduit, care amintește de slujirea sa preoțească, darul profeției și moartea sa în Casa Domnului.

„Cu haina preoţiei fiind îmbrăcat, înţelepte, după Legea lui Dumnezeu jertfa primită, după cuviinţa preoţiei, ai adus, Sfinte Zaharia. Şi ai fost luminător şi văzător al celor de taină, semnele darului întru tine purtând lămurit, preaînţelepte. Şi cu sabia ai fost omorât în Biserica lui Dumnezeu, proorocule al lui Hristos. Cu Înaintemergătorul roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.” (Troparul, glas 4)

Troparul îl arată pe Zaharia ca preot și prooroc, subliniind și legătura sa cu Ioan Înaintemergătorul, alături de rugăciunea pentru mântuirea sufletelor.

Alte nume care rămân în amintirea zilei de 5 septembrie

Pe lângă pomenirea Sfântului Proroc Zaharia și a Dreptei Elisabeta, calendarul bisericesc menționează și alți sfinți:

• Sf. Mc. Urban, Teodor, Medimn și cei 80 de diaconi;


• Sf. Mc. Avdeu episcopul.

Ziua de 5 septembrie adună laolaltă mai multe nume de sfinți și martiri, însă în prim-plan rămân Zaharia și Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul.

Povestea lor vorbește despre credință, răbdare și încercări. Zaharia și Elisabeta sunt amintiți ca părinți ai Înaintemergătorului, dar și ca oameni care au rămas aproape de Dumnezeu până la sfârșit, ducând fiecare greutățile și speranțele vieții lor.