Brâul Maicii Domnului și ziua care a schimbat destine

Calendarul ortodox din 31 august amintește Așezarea cinstitului Brâu al Maicii Domnului în raclă și pomenirea Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, cunoscut pentru lucrarea sa în muzica bisericească românească.

Pe 31 august, credincioșii ortodocși își amintesc de două momente importante: Așezarea Brâului Maicii Domnului, asociată cu vindecarea împărătesei Zoe, și pomenirea Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, esențial pentru dezvoltarea cântării bisericești în limba română.

O noapte care a schimbat totul la curtea bizantină

Împărăteasa Zoe, soția împăratului Leon cel Înțelept (886-911), suferea de o boală considerată fără leac. Într-o noapte, a visat că singura ei speranță era să atingă Brâul Maicii Domnului. La Constantinopol, în biserica închinată Maicii Domnului, se păstrau Veșmântul și Brâul Născătoarei de Dumnezeu, aduse din Ierusalim în vremea împăratului Arcadius (395-408).

Împăratul Leon a cerut ajutorul Patriarhului din Constantinopol, care a adus Brâul Maicii Domnului la palat, unde s-au făcut rugăciuni pentru împărăteasa Zoe. Aceasta s-a atins de Brâu și s-a vindecat. Minunea a fost recunoscută, iar Brâul a fost pus din nou în raclă, această zi fiind trecută în calendar spre cinstirea Maicii Domnului.

Troparul sărbătorii este păstrat astfel: "Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, Veșmântul și Brâul Preacuratului tău trup, puternic Acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă."

Un drum neobișnuit de la copilărie la chemarea Athosului

Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s-a născut în 1763, într-o familie credincioasă cu trei copii. Doi dintre frați au ales viața monahală: Macarie și sora lui, Iustina Periețeanu, care a devenit stareță la Mănăstirea Viforâta.

De mic, Macarie a arătat pasiune pentru muzica psaltică. A studiat la Odessa, unde a învățat greaca, apoi s-a întors la București, devenind ucenicul Părintelui Macarie Dascălul și al Părintelui Dionisie la Curtea Domnească și Catedrala Mitropolitană.

Legătura cu Arhimandritul Macarie Dascălul a fost esențială. Prin el, Macarie a simțit chemarea spre Sfântul Munte Athos, unde a primit numele de monah și a început traducerea cântărilor bisericești. Muzica și viața spirituală au mers mereu împreună pentru el.

Întors la București, Macarie a fost hirotonit ieromonah la Catedrala Mitropolitană și, între 1804-1805, a fost numit predicator la Curtea Domnească.

O misiune grea și lupta pentru limba română

Între 1805-1808, Macarie a studiat la Iași cu Petru Vizantie, protopsaltul Patriarhiei Ecumenice. Revenit la București, a primit stăreția Mănăstirii Golgota, unde a redeschis școala mănăstirii și a predat muzică psaltică.

În 1817, a revenit la București pentru a învăța noua notație muzicală cu Petru Efesiul. În 1819, Mitropolitul Dionisie Lupu a reînființat școala de muzică a Mitropoliei Ungrovlahiei, iar Macarie a fost pus la conducere. A tradus și adaptat cântările bisericești în română, după noua notație, pentru ca slujbele să fie mai ușor de înțeles de credincioși.

Unii greci s-au opus tipăririi cărților de cântare în română, astfel că Macarie a încercat să le tipărească la Sibiu și Budapesta, dar fără succes. În 1823, la Viena, a reușit să tipărească primele cărți psaltice românești. Prin munca lui, mulți tineri au învățat psaltichia, iar după zece ani, ucenicii săi au deschis școli de muzică în marile orașe, răspândind cântarea bisericească în română.

Efortul și rugăciunea Sfântului Macarie Protopsaltul au făcut ca slujbele, ținute mai ales în greacă, să fie tot mai mult cântate în română, apropiind credincioșii de slujbă.

Anii de încercare și răbdare la Iași și Neamț

În 1827, Macarie a publicat la București al doilea volum al Antologiei, cu cântări pentru Utreniile de peste an. După exilarea Sfântului Grigorie Dascălul din scaunul de mitropolit, la 10 februarie 1829, Macarie s-a retras la Iași, primit de Mitropolitul Veniamin Costachi. A deschis o școală de muzică psaltică și a fost numit stareț la Mănăstirea Bârnova. Din cauza unor neînțelegeri, s-a retras la Mănăstirea Neamț, unde a continuat să traducă și să formeze tineri în muzica bisericească.

Ultima parte a unei vieți pline de dăruire

Când Sfântul Grigorie Dascălul a fost rechemat în Țara Românească, la 22 august 1833, Macarie s-a întors. La îndemnul mitropolitului, a mers la Mănăstirea Căldărușani, unde s-a ocupat de tipărirea Vieților Sfinților și a înființat școli de muzică pentru monahi la Căldărușani și la Țigănești.

La Căldărușani l-a întâlnit pe Schimonahul Nectarie Protopsaltul, pe care l-a încurajat să ducă mai departe cântarea bisericească. În 6 februarie 1836, Macarie a tipărit Prohodul Domnului, cu sprijinul Episcopului Chesarie Căpățână. În vara aceluiași an, s-a îmbolnăvit și a rămas la pat, fiind îngrijit de sora sa la Mănăstirea Viforâta. Macarie a trecut la Domnul pe 30 august 1836, după o scurtă suferință.

Troparul său este: "Îngereștilor cere alăturându-te, de Dumnezeu insuflate ieromonah, a Duhului liră izvorâtoare de cântări, românite de mâna ta lucrătoare, lui Hristos Împăratului pentru noi te roagă, Macarie Sfințite Cuvioase."

Pomeniri care aduc aminte de credință și curaj

Tot astăzi, Mineiul amintește și de alți sfinți și mucenici, a căror pomenire se regăsește în calendar, alături de Așezarea Brâului Maicii Domnului și de Sfântul Macarie Protopsaltul.

• Sf. Mc Fileort;


• Sf. Mc. Diadoh;


• Sfintele șapte fecioare din Gaza;


• Sfinții patru Mucenici Mina, Faust, Andrei și Iraclie;


• Sfinții patru mucenici din Perga Pamfiliei;


• Sfinții 366 de Mucenici din Nicomidia.

Pomenirea din 31 august aduce împreună povestea unei vindecări legate de Brâul Maicii Domnului și viața unui sfânt care a făcut totul pentru ca slujbele să fie în limba oamenilor. Două amintiri diferite, unite de aceeași credință dusă mai departe.