Destine uimitoare și lecții de credință în Calendarul Ortodox din 28 august

Trei vieți rămân în prim-plan în calendarul ortodox din 28 august: un tâlhar devenit călugăr, un rege care a luptat împotriva idolatriei și un părinte duhovnicesc al Athonului.

Pe 28 august, calendarul ortodox aduce în atenție mai multe nume importante, fiecare cu o poveste aparte. Sunt vieți diferite, unite însă de aceeași idee: schimbarea, credința și statornicia în fața încercărilor. De la pustie, la Ierusalim și până la Muntele Athos, aceste nume au rămas vii în memoria Bisericii.

Un drum neașteptat din întuneric spre lumină

Sfântul Cuvios Moise Etiopianul a trăit între secolele IV și V. La începutul vieții sale a fost tâlhar, dar a ajuns să creadă că Dumnezeu l-a ajutat să scape din multe primejdii. A hotărât să lase în urmă vechiul drum și a ales calea monahală.

Pocăința lui a fost o luptă continuă. Mărturisea că ispitele nu îi dădeau pace, iar uneori încercările erau atât de grele încât ajungea epuizat.

Schimbarea profundă a vieții sale i-a influențat și pe alții. Mai mulți tâlhari au fost convertiți de pilda lui și au devenit monahi.

La 75 de ani, mănăstirea unde viețuia a fost atacată. Moise a ales să nu fugă, deși ar fi putut, și a rămas până la capăt, spunând că astfel își răscumpără trecutul.

Troparul, glas 1: Locuitor al pustiei și înger în trup și făcător de minuni te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Moise; cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, primind daruri cerești, îi vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce Ți-a dat Ție putere; slavă Celui ce Te-a încununat pe Tine; slavă Celui ce lucrează prin Tine tuturor tămăduiri.

Un conducător care a schimbat soarta unui popor

Dreptul Iezechia, fiul regelui Ahaz, a trăit între anii 721 și 691 î.Hr. Povestea sa este redată în Vechiul Testament, în cartea a 4-a a Regilor, capitolele 18-20. A devenit rege la 25 de ani.

Iezechia a condus Ierusalimul timp de 29 de ani, fiind cunoscut pentru credința sa puternică. A redeschis Templul lui Solomon și a invitat toți locuitorii regatului Israel să sărbătorească Paștele.

În timpul domniei sale, a poruncit să fie îndepărtați idolii din regat și le-a reamintit oamenilor de pedeapsa celor care s-au abătut de la credință. Astfel, idolatria a fost oprită nu doar în Iuda, ci și în multe locuri din Israel.

Datorită credinței, Dumnezeu l-a ajutat să scape de dușmani și i-a ascultat rugăciunile. În al 14-lea an de domnie, regele asirian Senaherib a pornit război împotriva sa, după ce cucerise Israelul.

O rugăciune care a schimbat totul

Senaherib a cucerit fortăreața Lachis și a trimis o armată la Ierusalim, cerând predarea. Iezechia s-a rugat lui Dumnezeu, iar potrivit Scripturii, un înger a doborât 185.000 de soldați asirieni.

După retragerea asirienilor, Iezechia s-a îmbolnăvit grav. Profetul Isaia i-a spus că va muri, dar rugăciunea lui a fost atât de puternică încât Dumnezeu i-a mai dat 15 ani de viață.

Iezechia a murit la 54 de ani și a fost înmormântat cu mare cinste la Ierusalim. Este pomenit la 28 august, dar și în Duminica iertării și în Duminica Sfinților Strămoși.

O viață retrasă care a lăsat urme adânci

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul s-a născut în 1897, pe insula Paros. Din copilărie a fost isteț și înțelept, iar viața l-a învățat ce înseamnă credința și deșertăciunea lumii. După moartea tatălui, a muncit pentru a-și ajuta familia.

La scurt timp, a simțit chemarea spre viața monahală. A căutat părinți cu experiență și a ajuns în Muntele Athos, unde a rămas 38 de ani, cu multă răbdare și efort.

În 1924, a primit tunderea în marele chip călugăresc, la peștera Cuviosului Atanasie Athonitul. Mai târziu, s-a nevoit la Katunakia, la Schitul Sfântul Vasile și la Schitul Sfânta Ana Mică.

În cele din urmă, și-a format propria obște la Noul Schit, sub Mănăstirea Sfântul Pavel. A devenit un părinte duhovnicesc cu mare influență și a iubit pe Dumnezeu din tot sufletul.

Un părinte care a adus liniște și speranță

După ani de nevoință, Iosif a primit darul curăției sufletești și harisma înainte-vederii. A trăit retras, dar purta în suflet grijile celor din lume.

A ajutat mulți oameni prin rugăciune și prin scrisori simple, pline de înțelepciune. Acestea au rămas valoroase pentru cei care caută să înțeleagă viața monahală și rugăciunea inimii.

Istovit de eforturi și boli, Iosif a trecut la cele veșnice la 62 de ani, în 1959, la Coliba Buna Vestire din Noul Schit. Pilda și scrierile sale au sprijinit renașterea duhovnicească a Sfântului Munte.

Tropar, glas 1: Pe propovăduitorul cel cuvios al smereniei, care i-a uimit pe îngerii din cer cu sfânta sa viață, pe neadormitul lucrător al trezviei, vistierul rugăciunii inimii și al postului, al blândeții, al fecioriei, al neagoniselii, al dragostei, al înțelepciunii, al nădejdii, al ascultării și al milosteniei, pe Cuviosul Iosif, cel slăvit de Hristos, pe steaua cea luminoasă a Athonului și dascălul virtuții să-l preamărim, cântându-i laudele.

O poveste de credință care a trecut prin încercări grele

Tot pe 28 august este pomenită și Sfânta Muceniță Suzana, regina Georgiei. Era soția unui prinț georgian care conducea o provincie aflată în conflict cu Persia. Suzana era recunoscută pentru credința ei.

Soțul, sub presiunea regelui persan, a renunțat la creștinism și a promis că va convinge și familia să facă la fel. Suzana, aflând, și-a luat copiii și s-a adăpostit într-o biserică, unde părintele ei duhovnicesc i-a vorbit despre încercările ce vor urma.

La întoarcerea soțului, acesta a încercat să o convingă, dar Suzana a refuzat și i-a spus că nu îl mai recunoaște ca soț, așa cum el a renunțat la credință. A fost bătută, încinsă cu fier și aruncată în temniță.

A stat șase ani în robie, timp în care i-a ajutat pe cei care veneau la ea și a vindecat bolnavi prin rugăciune. Înainte de a muri, în 474, a cerut să fie înmormântată acolo de unde fusese alungată.

În 578, moaștele sale au fost mutate la Tbilisi, în Biserica Metekhi, unde se află și astăzi. Viața ei rămâne un exemplu de curaj și credință în fața presiunilor.

Troparul Sfintei Suzana: Mielușeaua Ta, Iisuse, Suzana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, cea care cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Mineiul mai amintește și alte pomeniri:

• Sfinții Mucenici Diomid și Lavrentie: au murit fiind legați de plop și săgetați.


• Sfânta Prorociță Ana, fiica lui Fanuil: a trăit să-L vadă pe Mântuitorul Iisus Hristos Prunc la Templu.


• Sfinții 33 de Mucenici din Iraclia: au murit prin foc.

Povești care rămân vii în sufletele credincioșilor

Pomenirile din 28 august aduc în față oameni diferiți, din timpuri și locuri îndepărtate. Unii au trăit în pustie, alții au condus regate, iar unii au dus o viață retrasă în rugăciune. Fiecare dintre ei a trăit credința până la capăt.

Moise Etiopianul arată că viața se poate schimba radical prin pocăință. Iezechia este un rege care a pus credința mai presus de frică și presiuni. Iosif Isihastul arată puterea rugăciunii și a vieții duhovnicești, chiar într-o lume agitată.

Alături de ei, Suzana și ceilalți mucenici pomeniți în această zi completează tabloul unei zile pline de semnificație pentru credincioși. Sunt exemple de răbdare, curaj și statornicie, transmise simplu, prin vieți care au rămas în calendarul Bisericii.