Nașterea Maicii Domnului și începutul unui drum plin de taină

Prima mare sărbătoare a anului bisericesc ortodox este Nașterea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, un moment cu adâncă semnificație pentru credincioși.

Un început de drum cu semnificații aparte

Anul bisericesc ortodox debutează cu o sărbătoare deosebită: Nașterea Maicii Domnului. Aceasta este sărbătorită în fiecare an pe 8 septembrie și marchează primul mare praznic din noul an bisericesc.

Așezarea acestei sărbători la începutul anului bisericesc are o semnificație specială. Maica Domnului este considerată cea mai înaltă sfințenie omenească și este prețuită de credincioși.

Sărbătoarea are loc în a opta zi a anului bisericesc, iar cifra opt simbolizează veșnicia și viața fără sfârșit, fiind legată de lucrarea mântuirii aduse de Fiul lui Dumnezeu.

Prin Maica Domnului, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om. Potrivit credinței ortodoxe, El a învins moartea și a dăruit oamenilor viață veșnică în Împărăția Cerurilor.

Povestea mai puțin cunoscută a începutului

Scriptura nu oferă detalii despre Nașterea Maicii Domnului. Evenimentul este cunoscut din Tradiția Bisericii, păstrată în cărțile de cult și în scrieri vechi.

Una dintre aceste scrieri este Protoevanghelia lui Iacov, din secolul al II-lea. Din Sfânta Tradiție aflăm că părinții Maicii Domnului au fost Drepții Ioachim și Ana.

Ioachim făcea parte din seminția lui Iuda, iar Ana din seminția lui Levi, fiind fiica preotului Matan și a soției sale, Mariam.

Cei doi erau în vârstă și nu aveau copii, lucru care îi făcea să sufere, deoarece erau priviți cu neîncredere de cei din jur.

Rugăciunea care a schimbat totul

La un moment dat, lui Ioachim nu i-au fost primite darurile la templu, tocmai pentru că nu avea copii. El i-a spus soției sale, Ana:

Mă duc la munte și acolo voi posti și mă voi ruga lui Dumnezeu să ne dăruiască un copil.

Ioachim a plecat în peștera Prorocului Ilie de la Hozeva, iar Ana a rămas acasă și s-a rugat cu lacrimi, cerând lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. Rugăciunea ei a fost:

Doamne, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul ai făcut cerul și pământul și toate câte se văd; Cel ce ai zis făpturilor Tale să trăiască și să se înmulțească; Cel ce ai binecuvântat pe Sarra, soția lui Avraam și ea a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu pe Samuel prorocul, dă-mi și mie roadă pântecelui și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că, de voi naște fiu sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale.

O veste care a schimbat destinul unei familii

Potrivit Tradiției, Arhanghelul Gavriil s-a arătat fiecăruia dintre cei doi soți și le-a spus că rugăciunea lor a fost ascultată, iar Dumnezeu le va trimite binecuvântarea Sa. Arhanghelul le-a mai spus că pruncul care se va naște va fi plin de Duh Sfânt și va avea un rol aparte în planul lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Damaschin spune:

Firea celor doi s-a biruit prin har și a rămas supusă acestuia. Nu a luat-o înaintea harului. A așteptat neroditoare, până când harul a înflorit rodul.

Astfel, Maica Domnului s-a născut în mod firesc din Ioachim și Ana, dar nașterea ei este privită ca rod al rugăciunilor stăruitoare ale părinților. Maria a fost un copil dorit și primit prin rugăciune, fiind considerată un semn al îndurării lui Dumnezeu față de părinții săi.

Un nume cu greutate și o chemare aparte

Copilul născut din Ioachim și Ana a primit numele Maria. Potrivit tradiției, numele înseamnă Doamnă sau Stea, prevestind vrednicia ei deosebită.

Chemarea Mariei a fost una cu totul specială, ea fiind aleasă să fie mama lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul Iisus Hristos.

La vârsta de trei ani, părinții și-au împlinit promisiunea și au dus-o pe Maria la templul din Ierusalim, unde a fost închinată slujirii lui Dumnezeu. Acest moment este sărbătorit în Biserica Ortodoxă sub numele de Intrarea în biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie.

O cinstire care rămâne vie

Maica Domnului este numită în tradiția ortodoxă fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului și mireasa Duhului Sfânt. Ea este cinstită ca Împărăteasa tuturor Sfinților și sprijin pentru cei care au nevoie de ajutor.

Credincioșii o văd ca pe o mijlocitoare și o ocrotitoare pentru toți oamenii. Ea este numită Maica mântuirii noastre, mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită decât Serafimii.

Troparul sărbătorii, cântat pe Glasul 4, exprimă bucuria adusă de nașterea ei:

Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.

Pe 8 septembrie, Mineiul amintește și de alți sfinți:

• Sf. frați Ruf și Rufin;


• Sf. Sever;


• Sf. Artemidor;


• Sf. Noului Mucenic Atanasie din Tesalonic.

Nașterea Maicii Domnului deschide drumul anului bisericesc, punând accent pe rugăciune, răbdare și credință, dar și pe rolul Mariei în istoria mântuirii.