INCHIDE

Iașul are flașnete de peste 100 de ani

Iașul are flașnete de peste 100 de ani

* în patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” se află flașnete istorice, automate muzicale și mecanisme construite în urmă cu mai bine de un secol * problema este cine va mai ști să le repare

Sunetul flașnetelor revine la Iași începând cu 18 septembrie, odată cu Festivalul Internațional al Muzicii Mecanice. Dincolo de spectacol se ascunde însă o problemă de patrimoniu: restaurarea unor mecanisme cu cilindri, foale, tuburi și roți dințate pentru care specialiștii sunt tot mai greu de găsit.

Cutiile muzicale din colecția muzeului

Nu sunt doar instrumentele colorate aduse de artiștii străini la festival. Iașul are propriile flașnete istorice. Catalogul de specialitate „Muzica mecanică”, realizat de Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, consemnează explicit existența a patru flașnete în colecția muzeului. Una dintre cele mai vechi este construită de firma Carl Riemer OrgelBauer și datată în intervalul 1897–1910. Are 15 tuburi metalice sonore și un cilindru din lemn cu știfturi pe care sunt programate șase melodii. În inventarul publicat de muzeu apare sub numele „Orgă de stradă Czernowitz”. În aceeași colecție se află „Orga de stradă Odessa”, datată la începutul secolului XX, și orga de stradă Kopecky, din 1936. Kopecky este ea însăși o mică mașinărie muzicală: documentația muzeului descrie un mecanism cu 88 de tuburi de orgă, 42 de clape și un cilindru din lemn cu știfturi. Pe acesta sunt programate nouă melodii, printre care „Marșul pe Olt”, „Hora Oltenească” și „Valurile Dunării”.

Când un mecanism vechi de un secol se strică

O flașnetă nu poate fi trimisă pur și simplu „la reparat”. În interiorul cutiei de lemn coexistă mecanică fină, cilindri cu știfturi, foale, conducte pentru aer, tuburi sonore, pârghii și alte elemente care trebuie să funcționeze sincron. Orgile de stradă, cunoscute în România sub numele de flașnete, au apărut în Europa în secolul al XVIII-lea și au rămas populare până în prima jumătate a secolului XX.  Problema patrimoniului tehnic este diferită de cea a unui tablou sau a unei piese de mobilier. Nu este suficient ca obiectul să arate bine. Pentru a-și păstra rostul, mecanismul trebuie, atunci când starea de conservare o permite, să poată funcționa.

În ecuație intră și meseriile rare: restaurator de mecanisme, ceasornicar, mecanic fin, constructor de orgi, specialist în lemn și metal. Uneori, o singură intervenție poate presupune competențe din mai multe domenii.

Restaurarea, temă centrală la festivalul din Iași

Nu întâmplător, problema apare chiar în programul Festivalului Internațional al Muzicii Mecanice.

Ediția a XV-a se desfășoară la Iași între 18 și 20 septembrie 2026, iar în prima zi, Palatul Culturii găzduiește simpozionul „Istoria muzicii mecanice și probleme de conservare-restaurare a automatelor muzicale”. În aceeași zi vor putea fi văzute instrumente de muzică mecanică din patrimoniul Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu”.

Festivalul aduce anul acesta la Iași participanți din nouă țări și programează spectacole ale flașnetarilor pe Esplanada Palatului Culturii și în Grădina Publică Palas.

Meseria poate dispărea înaintea obiectului

Adevărata vulnerabilitate apare atunci când trebuie înlocuită o piesă care nu se mai fabrică.

Restauratorul nu poate monta pur și simplu o componentă modernă doar pentru ca mecanismul să pornească. Intervenția asupra unui obiect de patrimoniu trebuie să respecte materialele originale, construcția și istoria piesei. Uneori trebuie refăcut manual un element minuscul după modelul celui fabricat acum un secol.

Iașul are, așadar, nu doar o colecție spectaculoasă de automate muzicale, ci și o problemă pe care puține muzee o pot evita: cum păstrezi vie tehnologia unei lumi dispărute atunci când dispar oamenii care știu să o repare?

Festivalul care începe pe 18 septembrie readuce flașnetele în stradă. Miza pe termen lung este însă alta: ca instrumentele de peste 100 de ani din patrimoniul Iașului să nu ajungă, într-o zi, simple cutii frumos decorate care nu mai pot cânta.

Maura ANGHEL