Povestea nespusă a Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah și a celor ce au rămas neclintiți în credință

Calendarul ortodox din 7 octombrie îi amintește pe Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, dar și pe Sfinții Mucenici Iulian preotul, Chesarie diaconul și Polihronie, oameni care au rămas statornici în credința lor în vremuri de prigoană.

Ziua de 7 octombrie aduce în atenție câteva nume importante din primele secole ale creștinismului. Acești sfinți sunt pomeniți pentru curajul lor, pentru faptul că au refuzat să renunțe la credință și pentru modul în care au rămas aproape de Hristos, chiar și atunci când viața le era pusă în pericol.

Destinul ascuns al unor dregători din vechime

Sfinții Serghie și Vah au trăit în timpul împăratului Maximian, între anii 286 și 305. Erau de origine romană și ocupau funcții importante în armata imperială. Se bucurau de respectul împăratului datorită priceperii lor, a curajului dovedit pe câmpul de luptă și a modului în care își făceau datoria.

În secret, cei doi erau creștini. Credeau în Hristos și încercau să ducă o viață după învățăturile Sale. La un moment dat, au fost denunțați că se închină lui Hristos și că nu respectă zeii păgâni, lucru care a atras mânia împăratului.

Maximian i-a chemat să aducă jertfă în templul lui Zeus. Când împăratul a intrat în templu, Serghie și Vah au rămas afară. Refuzul lor a fost observat imediat, iar împăratul a poruncit să fie aduși cu forța și obligați să se închine idolilor.

Cei doi au răspuns fără ezitare că au un singur Dumnezeu în cer, care este viu și adevărat. Decizia lor a arătat cât de hotărâți erau să nu renunțe la credință, chiar dacă știau ce îi așteaptă.

Pentru că nu au vrut să renunțe la credința creștină, au fost deposedați de funcțiile lor și de toate semnele de rang. Au fost îmbrăcați în haine femeiești și duși în lanțuri pe străzile orașului, pentru a fi batjocoriți. Apoi au fost trimiși la dregătorul Antioh, în cetatea Varvalisos din Siria.

Drumul spre martiriu și încercările din Siria

Ajunși în Siria, Serghie și Vah au trecut prin chinuri grele. Sfântul Vah a fost bătut până aproape de moarte și, din cauza rănilor, și-a dat sufletul. Sfântul Serghie a rămas în viață, dar a fost supus la alte suferințe, fără să renunțe la credința sa.

Lui Serghie i s-au pus sandale de fier cu cuie în talpă și a fost dus până la cetatea Resafa. După multe chinuri, a fost decapitat. Povestea lui rămâne una a unui om care nu a dat înapoi, chiar dacă a fost umilit și pedepsit pentru credința sa.

Trupurile celor doi au fost îngropate de creștini. Se spune că moaștele Sfinților Mucenici Serghie și Vah se află astăzi la Mitropolia din Craiova, aduse de la Curtea de Argeș, iar părticele din sfintele lor moaște se găsesc și la biserica Palatului Cotroceni din București.

Un imn care păstrează amintirea

Troparul, glas 3 Cei care nu erau frați după trup, pe aceștia Harul Dumnezeiesc i-a făcut să gândească frățește până la sânge, pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah, pereche cinstită și credincioasă. Fără arme și fără haine, pe câmpul luptei au înfruntat pe vrăjmaș, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Alegerea credinței până la capăt

Tot pe 7 octombrie sunt pomeniți Sfinții Mucenici Iulian preotul și Chesarie diaconul. Aceștia au fost martirizați în timpul împăratului Dioclețian, între anii 303 și 305. Povestea lor începe cu refuzul diaconului Chesarie de a aduce jertfă zeului Apollo.

Prin rugăciunile sale, templul zeului Apollo s-a prăbușit. După acest eveniment, consulul Leontie a crezut în Hristos și a primit botezul, fiind împărtășit de preotul Iulian.

Autoritățile au reacționat dur. Conducătorul Luxorie i-a aruncat în mare pe preotul Iulian și pe diaconul Chesarie. Astfel, cei doi au trecut la Domnul, fiind pomeniți ca mucenici ai Bisericii.

Un sfârșit neașteptat în timpul slujbei

Sfântul Mucenic Polihronie a trăit în secolul al IV-lea. Era fiul unui plugar numit Vardanie, din Ganifavita. A fost hirotonit mai întâi diacon, apoi preot.

Moartea sa martirică este legată de perioada de după moartea împăratului Constantin cel Mare. În timpul persecuțiilor ariene, Polihronie a fost ucis chiar în timp ce slujea Sfânta Liturghie. Povestea sa rămâne o mărturie despre un om surprins de prigoană chiar în mijlocul slujirii.

Mineiul mai amintește la această dată și alte nume:

• Sfântul Leontie consulul




• Sfinții Mucenici Eusebiu preotul și Felix

Adevăruri care nu se uită

Poveștile acestor sfinți aduc în față oameni din locuri și epoci diferite, uniți prin aceeași credință. Serghie și Vah au fost dregători militari, Iulian și Chesarie au slujit în Biserică, iar Polihronie și-a găsit sfârșitul chiar în timpul Sfintei Liturghii. Toți au rămas credincioși până la capăt.

Ziua de 7 octombrie păstrează astfel vie amintirea unor creștini care au trecut prin încercări grele și nu și-au schimbat credința. Pentru credincioși, pomenirea lor este un prilej de aducere aminte, dar și de a privi mai atent la modul în care credința era trăită în primele veacuri creștine.