Ce a decis Guvernul pentru viitorul an școlar

* Ministerul promite intervenții masive prin proiectul MIAF, destinat alfabetizării funcționale * peste 15.000 de elevi și 37.500 de profesori vor fi implicați în programe speciale, inclusiv la Iași * problema este însă că amploarea fenomenului depășește cu mult cifrele unui proiect-pilot * în condițiile în care analfabetismul funcțional afectează generații întregi de elevi, mulți specialiști se întreabă dacă măsurile anunțate sunt suficiente

În timp ce autoritățile vorbesc despre reformă, digitalizare și modernizare, realitatea din școlile României pare să meargă într-o direcție care îi îngrijorează pe tot mai mulți părinți și profesori. Răspunsul transmis de Ministerul Educației și Cercetării privind reducerea numărului de elevi din clase scoate la iveală o concluzie care riscă să provoace controverse uriașe: în locul unor colective mai mici și al unei atenții sporite acordate fiecărui elev, statul a ales să mărească efectivele claselor pentru a reduce cheltuielile bugetare.

Sub presiunea deficitului și a măsurilor fiscal-bugetare adoptate de Guvern, limitele maxime privind numărul de elevi din clase au fost majorate prin Legea 141/2025. Oficial, măsura este justificată prin necesitatea reducerii costurilor și reorganizării sistemului. Neoficial, mesajul perceput de mulți părinți este unul simplu și brutal: mai mulți copii într-o clasă, aceeași profesori și aceleași probleme.

Ministerul susține că nu va încuraja atingerea limitelor maxime și că vor exista excepții pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Totuși, realitatea din teren arată că multe unități școlare funcționează deja la limită, iar presiunea pe spații și pe cadrele didactice este tot mai mare.

Paradoxul este uriaș. În același document, ministerul recunoaște indirect una dintre cele mai grave probleme ale sistemului: analfabetismul funcțional. Mai exact, există elevi care termină cicluri întregi de învățământ fără să poată înțelege corect un text sau fără să poată utiliza în mod eficient informațiile în viața de zi cu zi.

În loc să asistăm la reducerea efectivelor pentru o predare mai personalizată, România merge exact în direcția opusă. Clase mai mari, profesori mai încărcați și un risc evident ca elevii cu dificultăți să fie și mai greu observați și recuperați.

Ministerul promite intervenții masive prin proiectul MIAF, destinat alfabetizării funcționale. Peste 15.000 de elevi și 37.500 de profesori vor fi implicați în programe speciale. Problema este însă că amploarea fenomenului depășește cu mult cifrele unui proiect-pilot. În condițiile în care analfabetismul funcțional afectează generații întregi de elevi, mulți specialiști se întreabă dacă măsurile anunțate sunt suficiente.

Pe de altă parte, documentul confirmă transformarea profundă a învățământului profesional și tehnologic. Din 2029, liceele tehnologice vor funcționa exclusiv în sistem dual, adică într-un parteneriat direct cu firmele și operatorii economici. Elevii vor petrece din ce în ce mai mult timp în companii, iar pregătirea practică va deveni elementul central al formării lor.

Susținătorii reformei afirmă că aceasta este singura soluție pentru a pregăti tineri adaptați pieței muncii și pentru a reduce deficitul uriaș de meseriași. Criticii avertizează însă că România riscă să împingă prea devreme o parte dintre elevi spre calificări strict profesionale, într-un moment în care economia viitorului va cere competențe tot mai complexe și capacitate de adaptare permanentă.

Documentul relevă și o altă realitate îngrijorătoare: școala românească se află într-o cursă contracronometru pentru recuperarea unor decalaje acumulate de ani întregi. Ministerul vorbește despre screening timpuriu, programe remediale, evaluări aplicate și parteneriate comunitare. Toate acestea sunt necesare, dar ele apar într-un context în care sistemul încearcă simultan să economisească bani și să rezolve probleme structurale uriașe.

Astfel, imaginea de ansamblu este una contradictorie. Pe de o parte, statul recunoaște existența unor vulnerabilități majore: analfabetism funcțional, abandon școlar, necorelarea educației cu piața muncii și rezultate modeste la testările internaționale. Pe de altă parte, răspunsul concret la presiunile financiare este creșterea numărului de elevi din clase și comprimarea costurilor.

În următorii ani se va vedea dacă această strategie reprezintă o reformă necesară sau doar o soluție contabilă aplicată unui sistem care are nevoie disperată de investiții. Cert este că miza nu este una statistică. Este vorba despre generațiile care vor intra pe piața muncii, despre competitivitatea economiei și despre capacitatea României de a forma cetățeni capabili să facă față unei lumi tot mai complexe.

Una peste alta, toată lumea este convinsă că analfabetismul funcțional nu poate fi combătut într-o școală în care clasele devin din ce în ce mai aglomerate!

Carmen DEACONU