Sfântul Ilie, tradiții și credințe la mijlocul verii

* sărbătorit pe 20 iulie, Sfântul Ilie este una dintre cele mai puternice figuri ale Vechiului Testament * în satul românesc, sărbătoarea sa a adunat tradiții legate de ploaie, fulgere, mere, albine și protejarea recoltelor

Biserica Ortodoxă îl cinstește pe 20 iulie pe Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Sărbătoarea cade în perioada în care temperaturile sunt ridicate, culturile se apropie de maturitate, iar furtunile pot aduce atât ploaia mult așteptată, cât și grindina care distruge recoltele.

În tradiția populară, Sânt-Ilie a devenit stăpânul arșiței, al tunetelor și al fulgerelor. Oamenii spuneau că zgomotul furtunii este produs de roțile carului său ceresc, iar fulgerele sunt săgețile cu care sfântul alungă duhurile rele. Aceste reprezentări aparțin folclorului și nu trebuie confundate cu învățătura Bisericii.

Cine a fost Sfântul Proroc Ilie

Sfântul Ilie a trăit în secolul al IX-lea înainte de Hristos, în timpul regelui Ahab. El a apărat credința într-un singur Dumnezeu și i-a mustrat pe cei care se închinau zeului Baal. Potrivit relatărilor biblice, Sfântul Ilie a fost hrănit în pustiu, a înmulțit făina și untdelemnul unei văduve și l-a readus la viață pe fiul acesteia. După o lungă perioadă de secetă, ploaia a revenit în urma rugăciunilor sale. La finalul misiunii pământești, prorocul a fost ridicat la cer într-un car de foc. Imaginea biblică a carului de foc a inspirat numeroase legende și a făcut ca Sfântul Ilie să fie ales și ocrotitor al aviatorilor români.

Merele se împart pentru sănătate și pomenire

Una dintre cele mai cunoscute tradiții este legată de mere. În unele zone ale țării, oamenii nu mâncau aceste fructe înainte de 20 iulie. Primele mere erau culese în ziua sărbătorii, duse la biserică pentru binecuvântare și apoi împărțite copiilor, rudelor sau vecinilor. Fructele, porumbul, grâul ori mierea erau oferite și pentru pomenirea celor plecați dintre cei vii. Obiceiul marca începutul perioadei în care oamenii începeau să se bucure de noile roade ale verii.

Retezatul stupilor și mierea nouă

Sfântul Ilie este considerat și ocrotitorul apicultorilor. În apropierea datei de 20 iulie avea loc „retezatul stupilor”, veche denumire pentru recoltarea fagurilor și a mierii. După strângerea mierii, familia organiza o masă la care erau chemate rudele și vecinii. Mierea nouă era gustată și împărțită, iar oamenii se rugau pentru sănătatea albinelor și protejarea stupilor. Tradiția avea atât un rol economic, cât și unul comunitar.

În lumea satului, oamenii evitau muncile grele, mai ales lucrul pe câmp. Se credea că respectarea sărbătorii protejează gospodăriile și recoltele împotriva furtunilor, incendiilor și grindinei. Unele interdicții s-au transformat însă în superstiții. Biserica nu îi îndeamnă pe credincioși să trăiască această zi cu teamă, ci prin rugăciune, participare la slujbă și fapte bune.

Ploaia, semn bun pentru pământ

Legătura dintre Sfântul Ilie și ploaie pornește din relatarea biblică a secetei încheiate prin rugăciunea prorocului. În comunitățile agricole, o ploaie liniștită în jurul sărbătorii era considerată binecuvântare pentru porumb, livezi, vii și pășuni. La mijlocul verii, Sfântul Ilie rămâne o sărbătoare a credinței, dar și a recunoștinței pentru roadele pământului. Împărțirea fructelor și a mierii, ajutorarea celor aflați în nevoie și păstrarea obiceiurilor fără superstiții pot da vechilor tradiții un sens actual.

Maura ANGHEL