Explozie de excursii de lux în școlile ieșene!
* părinții sunt împinși să plătească mii de lei pentru câteva zile de distracție * cine oprește această afacere?
A început nebunia excursiilor de final de an în școlile ieșene! O adevărată competiție a ofertelor, a destinațiilor spectaculoase și a prezentărilor menite să-i convingă pe părinți că nu există investiție mai bună decât o excursie organizată pentru odraslele lor.
Târguri de Crăciun prin Occident, escapade internaționale, vile la munte, weekenduri de poveste! Totul este împachetat frumos în argumente pedagogice: socializare, dezvoltarea autonomiei, consolidarea colectivului, experiențe de neuitat și alte asemenea explicații, unele împinse până la limita ridicolului.
Numai că, atunci când tragi linie, apare întrebarea esențială: cât costă, de fapt, această distracție și cine câștigă din toată povestea?
Tarifele au ajuns să fie amețitoare
O școală gimnazială dintr-un cartier al Iașului propune, de exemplu, un weekend la munte, cu trei vile închiriate, pentru care părinții trebuie să achite 1.200 de lei de copil. Atenție, suma nu include transportul și nici alte facilități suplimentare! La o clasă de 30 de elevi, vorbim despre 36.000 de lei. O singură clasă! Dacă participă mai multe colective, socotelile devin cu adevărat impresionante.
Și totul se întâmplă sub umbrela unor argumente educaționale care sună minunat în prezentările făcute părinților. Cine ar putea refuza copilului socializarea, prieteniile și amintirile frumoase? Exact aici apare însă presiunea: părintele care nu-și permite devine cel care trebuie să explice de ce propriul copil nu merge cu ceilalți. Iar copilul riscă să se simtă exclus. Așa se ajunge ca o activitate prezentată drept opțională să capete, în realitate, aerul unei obligații sociale și financiare.
Mai grav este că asemenea excese ar trebui privite cu maximă responsabilitate, mai ales după episodul elevilor ieșeni rămași blocați în Dubai, în urma unei excursii organizate cu clasa. Nu vorbim doar despre bani, ci și despre siguranța minorilor, transparența organizării, responsabilitățile adulților și condițiile concrete în care se desfășoară aceste deplasări.
Întrebări fără răspuns
Unde sunt limitele? Cine verifică ofertele? Cine urmărește dacă părinții primesc informații clare despre costuri, servicii și condițiile de participare? Ce rol are Inspectoratul Școlar Județean Iași în supravegherea acestor activități? Și, mai ales, cât de sănătos este ca excursia școlară să devină o demonstrație de putere financiară între familii?
Paradoxal, pentru activitățile educative desfășurate după ore, pentru proiecte care chiar presupun muncă și implicare, nu se manifestă întotdeauna aceeași agitație. În schimb, când vine vorba despre excursii de mii de lei, mobilizarea devine exemplară.
Educația nu ar trebui să fie o competiție între părinți și nici un lux accesibil doar familiilor cu venituri generoase. O excursie poate fi o experiență minunată pentru copii, dar nu trebuie transformată într-o presiune financiară și într-o afacere în care transparența rămâne pe ultimul loc.
Poate că a venit momentul ca Inspectoratul Școlar să iasă din tăcere și să explice cine supraveghează acest fenomen. Până atunci, rămâne valabilă vorba românească: obrazul subțire cu cheltuială se ține! Numai că nota de plată nu este achitată de organizatori, ci de părinți.
Carmen DEACONU