FOTO -- La Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu”, copiii au devenit mici maeștri ai vorbirii în public

Într-o școală unde fiecare zi începe cu un foșnet de ghiozdane și plină de curiozități, în mijlocul unui an în care clopoțelul n-a fost singura voce care a răsunat cu emoție, a crescut frumos o inițiativă care a dat copiilor curajul de a spune ce gândesc: Opționalul de public speaking. Nu a fost doar o oră „în plus”, ci o ușă deschisă către sine, către ceilalți și către lume, în pași de poveste, cu zâmbete, aplauze și întrebări rostite clar și cu sens.

Trei clase de la Școala Gimnazială „Ionel Teodoreanu” au trăit această experiență nu ca pe un exercițiu sec, ci ca pe o aventură sonoră, în care cuvintele s-au îmblânzit, s-au așezat cuminți pe buze și s-au transformat în prieteni. Fiecare copil a devenit, rând pe rând, eroul propriului discurs, căpitan de idei, constructor de argumente și magician al dialogului.

Educația non-formală – cu tot ce are mai viu și mai empatic – a dovedit încă o dată că acolo unde rigurozitatea programului obișnuit se oprește, pot înflori creativitatea, spontaneitatea și încrederea. Într-un spațiu sigur, cald și jucăuș, copiii au învățat nu doar cum să vorbească în fața clasei, ci și cum să se asculte unii pe alții, cum să negocieze, cum să formuleze o întrebare isteață sau un compliment care chiar contează. Și nu oricum, ci cu naturalețea specifică celor care cresc într-un mediu care îi sprijină cu blândețe.

Datorăm această reușită unei echipe de dascăli care au înțeles că un copil care vorbește frumos este un copil care gândește cu lumină. Mulțumiri din inimă pentru prof. înv. Andreea Huțanu, Andreea Pelin și Mădălina Georgiana Ioniță, care au știut să transforme sala de clasă într-o scenă cu emoție bună, unde fiecare timid a devenit curajos și fiecare idee și-a găsit rostul în glasul unui copil. De asemenea, recunoștință pentru prof. Silviana Loghin, directorul școlii, care a încurajat această aventură a cuvintelor și a susținut cultivarea unei generații care știe nu doar să spună, ci și să exprime, să convingă, să inspire.

Această oră opțională a fost, de fapt, o lecție de viață: cum să ne spunem povestea fără frică, cum să îmbrăcăm adevărul în formulări elegante, cum să ne facem auziți fără să strigăm. S-a râs, s-au exersat prezentări, s-au pus întrebări năstrușnice și s-au învins timidități cu blândețe. O copilă a spus: „La public speaking am învățat să mă prezint fără să roșesc, ca și cum aș fi deja prietena tuturor.” Altul a glumit: „De-acum, cred că pot vorbi și cu o pisică... și ea m-ar asculta!”

La final de an, le spunem acestor minunați eroi ai cuvintelor: bravo vouă! Să vă păstrați bucuria de a vorbi, de a asculta și de a construi punți din propoziții sincere. Vara aceasta să fie una plină de povești, dialoguri cu stelele și poate chiar... un mini-jurnal audio, cine știe?

Vacanță frumoasă, năstrușnicilor! Ne revedem cu și mai multe cuvinte, cu și mai mult curaj.

Maura ANGHEL