FOTO -- Noroi cât casa, la 4 km de Iași. Locuitorii din Breazu reclamă dezastrul rămas după lucrările de canalizare

* în Breazu, sat al comunei Rediu aflat la câțiva kilometri de Iași, o porțiune de drum – în special pe strada Fermei – a rămas de nerecunoscut după lucrările de canalizare * oamenii acuză că echipele au trecut mai departe,  au lăsat în urmă noroi în care copiii înoată în drum spre școală, iar mașinile se afundă sau derapează

Satul Breazu, comuna Rediu, aflat la doar câțiva kilometri de Iași, arată zilele acestea ca o localitate „uitată” după șantier. Pe strada Fermei s-a lucrat la canalizare, spun oamenii, dar echipele au trecut mai departe și au lăsat în urmă noroi, șleauri și porțiuni care alunecă la prima ploaie. Pentru părinți, drumul dintre stație și casă a devenit o probă zilnică: copiii nu mai au pe unde merge fără să se afunde, iar mașinile rămân împotmolite sau derapează. „Pe strada Fermei s-a lucrat, dar în urmă a rămas dezastru. Se lucrează la canalizare, s-a trecut de zona noastră și în urmă așa au lăsat”, spune un locuitor. Oamenii afirmă că au cerut măcar o soluție provizorie – piatră/pietriș – ca drumul să fie practicabil: „Măcar un pietriș am rugat să pună. Nu au cum să meargă copiii din stație spre casă. Mașinile se afundă în noroi”.

Nemulțumirea se vede și în felul în care localnicii descriu accesul auto: „Dacă nu ai noroc să ai o mașină înaltă, nu poți trece nici cu mașina”, spune un alt rezident. Același om povestește un episod care, în astfel de condiții, devine plauzibil pentru oricine a prins o stradă de pământ după ploaie: „Era să intru cu mașina în gardul vecinului, aluneca extrem de tare.”

Dincolo de strada Fermei, comentariile din comunitate lansate în social media descriu o problemă mai largă, întinsă pe mai multe artere neasfaltate din Breazu și împrejurimi. „Cred că nu este stradă neasfaltată în Breazu care să nu fie asemănătoare”, scrie Carmen-Mihaela Popescu, într-o discuție online în care apar și alte nume de străzi invocate de localnici: „Vulturilor… Rândunelelor la fel”, notează Alina Rotaru, iar Ioan Ghebanoaie completează: „Și str. Căpșunilor este la fel.” Un alt comentariu pune presiune directă pe administrație: „Îl invităm pe domnul primar la o plimbare pe strada Fermei!”, scrie Simona Sfichi.

În aceeași serie de reacții, o localnică descrie o situație similară și în altă zonă din comună, cu detalii concrete despre cum s-a degradat drumul după intervenții: „La fel pe strada Troiței, Horlești, în stația Hătaș, am ajuns să plecăm cu cizme de schimb în geantă. E inadmisibil! Până în octombrie 2024 strada era practicabilă, se pietruia periodic, în octombrie a fost desfundată la o lucrare, a rămas așa, iar soluția transmisă e să ne-o facem singuri”, scrie Monica Coțofan.

Într-un citat atribuit primarului comunei Rediu, Cristi Condrea, acesta afirmă că are în plan pietruirea, dar că ar exista constrângeri și promite o soluție: „Până atunci, avem în plan să pietruim, doar că una din măsurile Curții de Conturi este să nu se mai risipească banul public pe pietruiri. Și să văd cum găsesc acum o soluție, pentru că le-am promis oamenilor că măcar o dată pe an să facem ceva. O să o scoatem la capăt cumva, nu îl lăsăm așa. (…) Realitatea este mai crudă decât credem noi. Dar și aceste drumuri trebuie rezolvate. Sunt oameni și trebuie să le acordăm tot sprijinul. Vom face tot posibilul să rezolvăm”.

Tonul general al comunității rămâne, însă, unul de exasperare. „Ferească Dumnezeu! Doar la noi în comună poți vedea așa ceva!”, scrie Mirabela Ghidersa, iar Petrică Aticulesei susține că există porțiuni „și mai rele”: „Pe Mierlei este mai rău!”. „Actuala clasă politică și-a asumat constant dezvoltarea comunităților locale și grija față de copii și elevi. Deplasarea acestora în condiții sigure și civilizate, în zonele în care locuiesc, ar trebui să fie un obiectiv firesc al administrației locale, într-o țară membră a UE. Există soluții simple, care nu presupun bugete mari, ci mai ales voință și asumare. De ce lăsam acel veșnic las’ ca merge și așa să guverneze totul? De ce nu vrem să intrăm pe un drum firesc?”, a replicat și George Olaru, un locuitor de pe strada Fermei. O altă voce rezumă frustrarea în termenii unei ironii amare: „O bătaie de joc… și e în Breazu, sat aflat la 4 km de Iași. Odată, perla Copoului”.

Miza, dincolo de disconfort, este una de siguranță și acces. Pentru familiile care depind de traseul „stație–acasă”, noroiul și alunecările înseamnă risc zilnic, iar pentru șoferi, fiecare trecere poate deveni o loterie – mai ales când drumul rămâne necompactat și fără o intervenție minimală (pietriș, nivelare, drenaj, semnalizare). Localnicii cer, în esență, o soluție simplă și rapidă până la rezolvarea definitivă: drum practicabil, nu promisiuni.

Dan DIMA