INCHIDE

Baletul pe înțelesul copiilor, în culisele Operei Iași

Baletul pe înțelesul copiilor, în culisele Operei Iași
Baletul pe înțelesul copiilor, în culisele Operei Iași
Baletul pe înțelesul copiilor, în culisele Operei Iași

Copiii de la Școala de Vară a Micilor Jurnaliști au intrat în culisele Operei Naționale Române Iași și au descoperit, pas cu pas, ce se întâmplă înainte ca baletul să ajungă în luminile scenei. Însoțiți de balerina Elena Manuela Nechita, membră în corpul de balet al ONRI și autoarea volumului „Echilibru pe vârfuri”, cei mici au văzut sala de repetiții, scena, spațiile din spatele cortinei și au aflat că grația de pe scenă începe cu multă muncă, disciplină și echilibru.

Pentru micii jurnaliști, vizita a fost mai mult decât un tur al unei instituții culturale. A fost o întâlnire cu lumea nevăzută a spectacolului, acolo unde artistul repetă, greșește, reia, ascultă muzica și își educă fiecare gest. Copiii au aflat cât de important este studiul zilnic și cât de mult contează lucrul cu propria persoană într-o artă care pare ușoară doar atunci când este făcută foarte bine.

Elena Manuela Nechita le-a vorbit și despre rolul corepetitorului în pregătirea balerinilor, cel care armonizează muzica și mișcarea în timpul repetițiilor. Astfel, copiii au înțeles că baletul nu înseamnă doar pași frumoși, costume și aplauze, ci și ascultare, răbdare, atenție și exercițiu.

Scena, sala și emoția unui loc cu memorie

Unul dintre cele mai așteptate momente a fost întâlnirea cu scena. Copiii au fost fascinați de spațiul în care se joacă spectacolele și au aflat cum este împărțită scena, ce înseamnă fiecare zonă și cât de important este ca artistul să știe exact unde se află, chiar și atunci când totul pare condus doar de emoție.

Vizita a continuat în sala mare a Operei. De această dată, copiii nu au privit locul doar ca spectatori, ci ca mici reporteri atenți la detalii. Au observat sala, au ascultat explicațiile artistei și au simțit că spațiul are propria lui poveste.

Unul dintre cele mai frumoase momente ale întâlnirii a fost reacția unui copil în fața sălii de spectacol. „Cel mai mult mi-a plăcut remarca unui băiețel: «Aș sta în sală fără să privesc la nimic, amintindu-mi importanța și energia acestei săli, istoria atâtor generații și starea pe care, iată, și un copil o resimte fără să privească la un spectacol, ci pur și simplu sala și spațiul său fiind un întreg spectacol în sine»”, a spus Elena Manuela Nechita.

Pentru micii jurnaliști, Opera nu a mai fost doar o clădire frumoasă, ci un loc cu memorie, emoție și povești. Au înțeles că uneori spectacolul începe înainte ca luminile să se aprindă și că o sală poate transmite o stare chiar și atunci când scena este goală.

Întrebări despre dans, muncă și echilibru

După turul din culise, copiii s-au retras în foaier, unde au stat de vorbă cu Elena Manuela Nechita. Au întrebat ce a atras-o spre dans, cât muncește un balerin, care a fost piesa de debut și ce înseamnă emoțiile înainte de spectacol. Întrebările au venit firesc, mai ales că două dintre fetițele din grup sunt pasionate de dans și au rezultate frumoase în acest domeniu.

Artista le-a prezentat copiilor și cartea sa, „Echilibru pe vârfuri”, dar le-a arătat și câteva exerciții și posturi din balet care pot aduce eleganță, ținută și încredere. Le-a vorbit despre vacanță, despre echilibru și despre cât de important este ca fiecare copil să își asculte corpul și emoțiile.

Ce mi-a plăcut mie în mod deosebit, ca de fiecare dată, a fost întâlnirea alături de copii, puritatea lor, emoțiile deosebite, candoarea, modul special de a se manifesta, cât de mult am apreciat îmbrățișarea venită inopinat, cu atâta sinceritate, discuția cu cei care au făcut fie dans sportiv, fie gimnastică sau balet, dorința lor de a discuta în mod particular cu mine, să menționeze ei aceste detalii”, a spus Elena Manuela Nechita.

Întâlnirea de la Opera Națională Română Iași le-a arătat copiilor că baletul poate fi înțeles și fără cuvinte mari: prin pași, întrebări, exerciții, emoții și povești. Căci ce altceva este baletul, dacă nu șoapta corpului în căutarea perfecțiunii?

Maura ANGHEL