Juponul cameristei și papionul de pe ceafa groasă

România de azi seamănă cu un salon în care s-a dat cu parfum peste mucegai. La vedere sunt discursurile despre reformă, responsabilitate, deficit, economie, sacrificiu. În spate, după draperii, se vede adevărul: unii muncesc până li se încovoaie umerii, iar alții își potrivesc papionul pe ceafa groasă și le explică de ce trebuie să mai suporte puțin.

Juponul cameristei atârnă discret la marginea acestei scene. Este semnul muncii nevăzute, al oamenilor care duc țara în spate fără să fie invitați niciodată la masa deciziilor. Sunt profesorii care trebuie să înțeleagă, medicii care trebuie să reziste, funcționarii corecți care trebuie să tacă, pensionarii care trebuie să se descurce, angajații care trebuie să accepte că banii lor sunt mereu primii puși pe tocător.

Ni se spune că trebuie tăiat. Salarii, sporuri, drepturi, speranțe. Ni se spune că nu se mai poate, că statul e prea greu, că bugetul nu mai ține. Dar, ca prin minune, foarfeca nu ajunge niciodată la gulerul lor. Nu taie din sinecuri, nu taie din agenții inutile, nu taie din consilii de administrație, nu taie din clientela politică, nu taie din armatele de oameni plantați în funcții pentru că au fost cuminți la partid. Nu se atinge de nicio firiitură din barba lor.

Austeritatea, în România, are un obicei vechi: coboară mereu pe scări. Nu urcă niciodată. Vine peste omul care trăiește din salariu, peste familia care își calculează cumpărăturile, peste cel care amână dentistul, vacanța, haina copilului, tratamentul mamei. În schimb, sus, în saloanele puterii, se vorbește grav despre cumpătare cu paharele pline și ușile închise.

Cei care decid tăierile nu par atinși de ele. Pentru ei, salariul este o coloană într-un tabel. Pentru omul care muncește, salariul este lumina aprinsă seara în casă, pâinea de mâine, rata la bancă, medicamentul, transportul, demnitatea minimă de a nu cere. Când tai fără să înțelegi asta, nu faci reformă. Faci dispreț administrat legal.

Mai grav este că, în prea multe funcții, au ajuns oameni fără pregătire, fără rușine și fără simțul realității. Nu cunosc domeniul, dar cunosc traseul politic. Nu au competență, dar au ton. Nu au soluții, dar au aroganță. Nu știu să construiască, dar știu să ocupe. Se așază pe scaune publice ca pe niște tronuri personale și, de acolo, își permit să certe, să umilească, să dea lecții, să scuipe simbolic în capul celor care îi plătesc.

Aceasta este una dintre cele mai toxice mizerii ale vremurilor noastre: prostia ajunsă autoritate. Nu prostia simplă, omenească, aceea care poate fi iertată. Ci prostia obraznică, împăunată, semnată, parafată, pusă în funcție. Prostia care vorbește de sus, care confundă funcția cu valoarea personală și care nu se îndoiește niciodată de ea însăși.

Papionul de pe ceafa groasă este simbolul acestei imposturi care s-a îmbrăcat festiv. Aroganța poartă costum. Incompetența are secretară. Cinismul ține conferințe. Iar oamenilor li se cere să fie calmi, maturi, responsabili, răbdători. Dar nu poți cere răbdare la nesfârșit unei societăți care vede cum povara se împarte mereu nedrept.

Pentru că sărăcirea noastră nu vine doar din tăieri. Vine din felul în care suntem priviți ca masă de manevră, ca populație, ca problemă, ca rând într-un buget. Profesorul devine cheltuială, medicul devine cost, pensionarul devine povară, angajatul devine cifră, iar omul cinstit devine fraierul de serviciu al unui sistem care îl stoarce și apoi îl ceartă că nu zâmbește.

Juponul cameristei și papionul de pe ceafa groasă sunt două imagini ale aceleiași țări. Una spală, cară, repară, înghite, rabdă. Cealaltă comandă, pozează, decide, se îndoapă și predică morală. Între ele nu mai este doar diferență socială. Este o prăpastie de bun-simț.

Și poate că, într-o zi, cortina aceasta murdară se va rupe. Se va vedea salonul așa cum este: nu elegant, nu responsabil, nu reformator, ci plin de resturi, de pete vechi și de domni mici cu pretenții mari. Atunci vom înțelege că nu fruntea celui care muncește trebuie să stea plecată, ci trebuie subțiată ceafa groasă. Maura ANGHEL