România își ridică scutul antidrone: Gepard, MEROPS, SKYNEX, SKYRANGER și o nouă arhitectură de apărare

* România își construiește o arhitectură antidrone multistratificată, combinând sisteme precum Gepard și MEROPS cu noile MILLENNIUM, SKYNEX și SKYRANGER 35, radare, senzori și război electronic * prin fonduri europene și parteneriate cu aliații, MApN dezvoltă simultan noi capabilități C-UAS și C-RAM, dar unele programe au întârzieri provocate de probleme tehnice și de aprovizionare

Dronele au schimbat definitiv războiul, iar România încearcă să țină pasul. Lecția brutală a conflictului din Ucraina obligă Armata să treacă de la apărarea antiaeriană clasică la un adevărat „scut” multistratificat, capabil să detecteze, urmărească și distrugă ținte aeriene de mici dimensiuni.

Ministerul Apărării Naționale spune că nu construiește o singură „rețea antidrone”, ci o arhitectură C-UAS integrată, formată din radare, senzori, sisteme de comandă și control, război electronic și mijloace de lovire, toate concepute să funcționeze împreună și să fie interoperabile cu NATO.

În prima linie se află deja sistemele autopropulsate Gepard, completate de infrastructura de supraveghere aeriană. Un alt element important este MEROPS, pus la dispoziția României de Statele Unite și deja operaționalizat. Sistemul este destinat detectării, urmăririi și neutralizării țintelor aeriene mici, care evoluează la altitudini reduse.

Dar acesta este doar începutul.

SKYNEX, SKYRANGER și MILLENNIUM intră în ecuație

România modernizează și sistemele de artilerie antiaeriană Oerlikon GDF 103 la standardul C-RAM. Programul include radare, puncte de comandă, sisteme de urmărire și senzori electro-optici.

Numai că aici au apărut și probleme: în timpul testelor de recepție s-a constatat că unele subsisteme nu respectau integral cerințele tehnice. Furnizorul trebuie să le înlocuiască, iar pentru întârzieri au fost aplicate penalități contractuale.

În paralel, prin instrumentul european SAFE au fost contractate sisteme precum MILLENNIUM, SKYNEX și SKYRANGER 35, destinate protejării trupelor, infrastructurii și, inclusiv, navelor.

Iar lista nu se oprește aici. România pregătește sisteme de război electronic C-UAS, rachete Mistral, radare Gap Filler, senzori pasivi și un sistem integrat C-UAS. La Marea Neagră este dezvoltat și sistemul Early Warning, în timp ce Forțele Navale pregătesc inclusiv sisteme autonome subacvatice și de suprafață.

Câte arme are, de fapt, România? Secret militar

Aici cortina coboară. MApN nu spune câte sisteme sunt efectiv disponibile, unde sunt amplasate și care este gradul lor exact de operativitate. Informațiile sunt clasificate.

Nici calendarul precis pentru intrarea în serviciu a noilor sisteme nu este public. Între contract și armă operațională există producția, livrarea, recepția, instruirea militarilor, integrarea și testarea.

Cert este că România încearcă să-și schimbe fundamental apărarea aeriană. De la Gepard și radare până la război electronic, tunuri, rachete și sisteme C-UAS, Bucureștiul construiește o apărare pe mai multe straturi.

Pentru că războiul modern nu mai vine neapărat cu avioane pe cer. Uneori vine cu roiuri de drone ieftine, numeroase și greu de detectat.

Iar lecția Ucrainei este imposibil de ignorat: cine vede primul amenințarea are șansa să supraviețuiască.

Raluca STROE