Drumul Sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul și taina care a schimbat o țară

Sfântul Grigorie Luminătorul este pomenit pe 30 septembrie, alături de Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani, într-o zi legată de creștinarea Armeniei și de mărturisirea credinței în vremuri de prigoană.

Pomenirea din 30 septembrie aduce în atenție una dintre cele mai importante personalități ale creștinismului armean. Sfântul Grigorie Luminătorul a trecut prin persecuții, închisoare și ani grei de încercări, dar numele său rămâne legat de convertirea regelui Tiridate al III-lea și de creștinarea Armeniei.

O chemare care a schimbat totul

Sfântul Grigorie s-a născut în Armenia Mare, în jurul anului 257, într-o familie cu legături cu dinastia Arsacizilor. Din cauza tulburărilor din acele vremuri, părinții săi au fost uciși, iar el a reușit să scape, copil fiind, în Cezareea Capadociei.

Acolo a crescut în credința creștină și a primit botezul. Mai târziu, s-a căsătorit cu Miriam, o creștină de origine armeană, cu care a avut doi copii, Vartanes și Aristakes. După ce și-au crescut copiii, Grigorie și soția sa au ales viața monahală.

După această schimbare, Grigorie a simțit dorința de a se întoarce în țara sa, pentru a aduce credința creștină armenilor. Potrivit tradiției, Dumnezeu a întărit lucrarea și viața lui prin minuni.

Însă întoarcerea nu i-a adus liniște. Armenia era condusă de regele Tiridate al III-lea, care aducea jertfe idolilor și nu accepta credința în Hristos. De aici a început una dintre cele mai dificile perioade din viața Sfântului Grigorie.

Anii grei dintr-o groapă uitată

Regele Tiridate al III-lea nu a suportat credința creștină a lui Grigorie. Din acest motiv, l-a supus la multe chinuri, apoi a poruncit să fie aruncat într-o groapă adâncă, unde se aflau animale sălbatice și târâtoare veninoase.

Sfântul Grigorie a stat acolo timp de 14 ani, supraviețuind cu ajutorul unei femei în vârstă, care îi aducea mâncare pe ascuns. Durata suferinței sale impresionează și astăzi pe oricine află această poveste.

În aceeași perioadă au pătimit și Sfintele fecioare Ripsimia și Gaiani. Alături de ele au fost uciși 70 de bărbați creștini și 32 de femei, care au primit moarte martirică. Toate aceste evenimente arată cât de dură era prigoana împotriva creștinilor în Armenia acelor vremuri.

O vindecare care a schimbat destinul unei țări

După o vreme, regele Tiridate s-a îmbolnăvit grav. Atunci a fost adus Sfântul Grigorie, pentru a-l vindeca. Vindecarea s-a produs, iar regele a înțeles puterea credinței creștine.

În anul 301, Tiridate a primit botezul. Din acest moment, întreaga Armenie a început să se îndrepte spre credința creștină, iar templele idolești au fost înlocuite cu biserici.

O schimbare care a unit un popor

După convertirea regelui, tot mai mulți armeni au primit credința creștină. Poporul a dărâmat templele păgâne și a început să ridice biserici. Armenia a devenit astfel primul stat din lume care a adoptat creștinismul la nivel național, potrivit textelor liturgice.

Sfântul Grigorie a fost trimis la Leontie, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, care l-a hirotonit episcop în anul 302. Grigorie a devenit astfel primul conducător al Bisericii Armene. De aici, activitatea sa a căpătat o organizare clară.

El a hirotonit preoți și a botezat poporul, ajungând până în cele mai îndepărtate sate. În același timp, regele Tiridate a ridicat numeroase mănăstiri, unde viața creștină a început să prindă rădăcini. Credința s-a întărit treptat în toată țara.

Sfântul Grigorie nu s-a limitat la Armenia. El a dus credința și către alte popoare din apropierea Mării Caspice și din Caucaz, depășind granițele țării sale.

O moștenire dusă mai departe

Sfântul Grigorie l-a pregătit pentru preoție pe fiul său Aristakes, care a devenit apoi arhiepiscop al armenilor. A fost pregătit și nepotul său, tot Grigorie, fiul lui Vartanes.

Nepotul Sfântului Grigorie a dus Evanghelia popoarelor din Caucaz, unde a fost ucis de păgâni și a primit moarte martirică. Astfel, lucrarea familiei lui Grigorie a continuat prin credință și jertfă.

Sfântul Grigorie a condus Biserica Armeniei timp de 31 de ani. Numele său apare și la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde este menționat al treizeci și șaselea pe lista Sfinților Părinți. Acest lucru arată rolul său important în Biserica vremii.

Se spune că a avut inițiativa creării alfabetului armenesc, desăvârșit mai târziu de Mesrop. De asemenea, este amintit că ar fi tradus Biblia în limba armeană. Aceste fapte au legat credința de limba și cultura poporului.

Curajul care a rămas în istorie

Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani au pătimit în Armenia, în vremea împăratului Dioclețian și a regelui Tiridat. Ele au fost ucise în jurul anului 302, împreună cu alte treizeci și două de femei și fecioare.

Cele două proveneau din familii importante și trăiau ca fecioare și călugărițe. Ripsimia a refuzat să se căsătorească cu împăratul și a fugit împreună cu Gaiani în Armenia. Tiridat a aflat și a poruncit să fie adusă la el.

Regele a încercat să o silească, dar nu a reușit, iar Ripsimia a fugit din nou. Ostașii au prins-o și a fost supusă la chinuri grele, pierzându-și viața. Gaiani a avut aceeași soartă, fiind și ea ucisă după multe suferințe. Împreună cu ele au fost omorâți 70 de bărbați creștini și 32 de femei.

Ultimele zile ale unui ierarh

În ultima parte a vieții, Sfântul Grigorie s-a retras la rugăciune și liniște în munți. După mulți ani de slujire și minuni, a ajuns la o vârstă înaintată și a trecut la Domnul în jurul anului 331.

În timpul împăratului Zenon, între anii 474 și 491, au fost descoperite moaștele sale. Mâna dreaptă se află în Armenia, iar capul și mâna stângă la Marea Lavră din Muntele Athos. O altă parte a moaștelor este la Napoli, în Italia.

Părți din moaștele sale se găsesc și în alte locuri din lumea creștină. Cinstirea sa a depășit granițele Armeniei, iar numele său a rămas legat de începuturile creștinismului armean și de mărturisirea credinței în vremuri grele.

• Sfântul Grigorie Luminătorul este pomenit pe 30 septembrie.


• Sfintele Mucenițe Ripsimia și Gaiani sunt pomenite în aceeași zi.


• Mineiul mai menționează la această dată pe Sfântul Mucenic Stratonic.


• Tot atunci este pomenit și Sfântul Mucenic Mardonie.

Rugăciunea care a rămas peste veacuri

Troparul Sfântului Grigorie Luminătorul, glasul al 4-lea, păstrează în cuvinte scurte chipul său de ierarh, mărturisitor și păstor al credinței.

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge, Sfinţite Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

O zi care aduce aminte de credință

Ziua de 30 septembrie aduce împreună pomenirea unui ierarh care a luminat Armenia prin credință și a unor mucenițe care au rămas neclintite în fața prigoanei. Viața Sfântului Grigorie Luminătorul arată cum o mărturisire dusă până la capăt a ajuns să schimbe istoria unui popor.