Drumul neștiut al Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul printre pustii și minuni

Calendarul Ortodox îl pomenește pe 29 septembrie pe Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, un monah care a trăit 109 ani, dar și pe mai mulți mucenici amintiți în Minei.

Pe 29 septembrie, credincioșii își amintesc de viața plină de nevoințe și rugăciune a Sfântului Cuvios Chiriac Sihastrul. Este cinstit pentru modul în care a ales să trăiască în rugăciune, în pustie și în ascultare, încă din tinerețe.

Povestea sa începe în Corint, într-o familie cu rădăcini adânci în Biserică. De aici, Chiriac pornește pe un drum lung, trecând prin Ierusalim, prin mănăstiri cunoscute și pustietăți căutate de cei care doreau liniște și apropiere de Dumnezeu.

Primii pași spre o viață departe de lume

Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mare, între anii 379 și 395. Era fiul preotului Ioan din Corint și nepotul episcopului Petru din același oraș.

La 18 ani, Chiriac a plecat spre Ierusalim. Nu a rămas acolo, ci a mers la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, unde a fost călugărit chiar de acest sfânt.

Ulterior, a fost trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan, unde viața călugărilor era plină de rugăciune și nevoință.

Chiriac a petrecut nouă ani în pustie alături de Sfântul Gherasim, până la trecerea acestuia la Domnul.

Un drum lung prin mănăstiri și încercări

După moartea Sfântului Gherasim, Chiriac s-a întors la Mănăstirea Sfântului Eftimie, condusă atunci de starețul Ilie. A rămas aici zece ani.

Viața la mănăstire nu a fost lipsită de dificultăți. Din cauza neînțelegerilor dintre călugării celor două mănăstiri, Chiriac a decis să se retragă.

A ajuns la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton, unde a petrecut 30 de ani, arătând statornicie în viața de obște.

La 70 de ani, dorind o viață și mai retrasă, a plecat în pustiul Hutafa.

Un dar primit departe de lume

În pustia Hutafa, Sfântul Chiriac a primit de la Dumnezeu darul de a face minuni. Calendarul menționează acest lucru legat de viața lui de post și rugăciune.

Oamenii au început să afle despre el și veneau pentru ajutor duhovnicesc, iar numărul lor a crescut.

Cu toate acestea, Chiriac a ales din nou să se retragă, de data aceasta în pustia Susachim, căutând liniștea pe care a dorit-o mereu.

Această alegere arată felul său de a trăi: departe de mulțime, în rugăciune și tăcere, chiar și la vârste înaintate.

O plecare discretă din mijlocul celor apropiați

La 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton l-au rugat pe Chiriac să se mute într-o peșteră mai aproape de mănăstire, pentru a-i fi alături la finalul vieții.

Chiriac a mai trăit doi ani în acea peșteră. La 109 ani, a trecut la Domnul lângă Mănăstirea Hariton.

Rugăciunea care a rămas în amintire

Tropar glas 1:

Tropar glas 1: Locuitor al pustiei, înger în trup și făcător de minuni te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Chiriac. Prin post, priveghere și rugăciune, primind daruri cerești, îi vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat putere; Slavă Celui ce te-a încununat; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Alte nume care dau sens zilei de 29 septembrie

Pe lângă Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul, Mineiul amintește și alți sfinți pomeniți în această zi. Printre ei se află mucenici din Palestina și alte persoane care au rămas în memoria Bisericii.

Lista este scurtă, dar cuprinde mai multe grupuri de mucenici. Pentru credincioși, aceste nume sunt legate de pomenirea liturgică a zilei de 29 septembrie.

• Cei 150 de mucenici din Palestina, Sf. Mc. Trifon, Trofim și Dorimedont


• Sf. Mc. Casdou și Casdoa


• Sf. Mc. Dada, Govdela și Casdoa, rude și fii ai împăratului Savorie al perșilor

Menționarea lor arată că această zi nu este dedicată unei singure comemorări, ci reunește mai multe chipuri de sfințenie.

O zi care adună chipuri de sfințenie

Pomenirea Sfântului Chiriac Sihastrul aduce în atenție o viață petrecută în mănăstiri, în pustie și în rugăciune. De la plecarea din Corint până la moartea în peștera de lângă Mănăstirea Hariton, drumul său este unul al răbdării și al nevoinței.

Pe 29 septembrie, credincioșii găsesc în calendar atât numele lui Chiriac Sihastrul, cât și pe cele ale mucenicilor pomeniți în aceeași zi. Este o zi care reunește exemple diferite de sfințenie, de la viața retrasă până la mărturisirea credinței.

Textul calendarului rămâne simplu și clar. Amintește faptele esențiale: viața lungă a Sfântului Chiriac, retragerile sale, darul minunilor și pomenirea altor mucenici în această zi.