Taina zilei în care se cinstește Mutarea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan și alte povești de credință

Calendarul ortodox marchează pe 26 septembrie pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, a Sfântului Domnitor Neagoe Basarab, a Dreptului Ghedeon și a Sfintei Cuvioase Platonida de la Curtea de Argeș.

Pe 26 septembrie, calendarul ortodox aduce în prim-plan câteva figuri importante pentru credință și istoria românească. Sunt pomeniți Sfântul Apostol Ioan, ucenic apropiat al Mântuitorului, Sfântul Neagoe Basarab, domnitor cunoscut pentru credința și ctitoriile sale, Dreptul Ghedeon și Sfânta Platonida, fosta Doamnă Milița, legată de Curtea de Argeș și viața monahală.

Un ucenic ales și drumul său până la Efes

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan s-a născut în Betsaida Galileei, fiind fiul pescarului Zevedeu și al Salomeei. Avea un frate, Iacob, iar amândoi au fost chemați de Iisus în timp ce pescuiau pe malul Mării Tiberiadei.

Chemarea lor este una dintre cele mai cunoscute din Evanghelie: „Iacob şi Ioan, veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni” (Matei 4, 19). Cei doi au lăsat totul și L-au urmat pe Hristos. Înainte de aceasta, Ioan fusese ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, de la care a învățat să creadă că Iisus este „Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii”.

Ioan a devenit cel mai tânăr dintre cei doisprezece Apostoli. Tradiția spune că a trăit până aproape de anul 100. În Evanghelia sa, se numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus”, semn al legăturii speciale dintre el și Mântuitor.

Un detaliu important este că Ioan a fost singurul Apostol prezent la răstignirea lui Iisus. La Cina cea de Taină, s-a sprijinit pe pieptul Domnului, iar pe Cruce, Hristos i-a încredințat grija Maicii Sale. După Înviere, Ioan a devenit unul dintre „stâlpii Bisericii”, alături de Petru și Iacov.

După Adormirea Maicii Domnului, Ioan a mers la Efes, unde a propovăduit credința. În timpul împăratului Domițian, a fost exilat pe insula Patmos, unde a scris Evanghelia, cele trei Epistole și Apocalipsa.

Mai târziu, după moartea lui Domițian, Ioan s-a întors la Efes. A rânduit episcopi și preoți și i-a învățat să păstreze credința. Fericitul Ieronim istorisește că, la bătrânețe, Ioan cerea să fie dus la adunările creștinilor și repeta mereu: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii.

Aceasta este porunca Domnului. Împliniţi-o şi este de-ajuns”. Sfântul Ioan a trecut la Domnul la Efes, în timpul domniei lui Traian. Tradiția spune că, după ce a fost îngropat, trupul său nu a mai fost găsit în mormânt, iar credincioșii au crezut că a fost mutat la cer.

De aceea, pomenirea sa din 26 septembrie poartă numele de Mutarea Sfântului Ioan. Biserica îl mai cinstește și pe 8 mai, când se pomenește „mana” ieșită din mormântul său. Pentru profunzimea scrierilor, Sfântul Ioan mai este numit și Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul.

Apostole al lui Hristos Dumnezeu, iubite, grăbeşte-te să izbăveşti poporul cel lipsit de apărare, căci El te primeşte când Îi cazi înainte, aşa cum te-a primit când te-ai rezemat pe pieptul Lui. Pe Acesta roagă-L, cuvântătorule de Dumnezeu, ca norul vrăjmaşilor care s-a abătut asupra noastră să-l risipească, dăruindu-ne pace şi mare milă.

Din umbra tronului spre lumina credinței

Neagoe Basarab s-a născut într-o familie evlavioasă, cu rădăcini în neamul Basarabilor și Craioveștilor. Credința mamei sale l-a influențat încă din copilărie.

Mănăstirea Bistrița Vâlcii, ctitorie a străbunicilor, a fost locul unde Neagoe a primit o educație duhovnicească. Acolo l-a întâlnit pe Sfântul Nifon al Constantinopolului, venit în Țara Românească la chemarea voievodului Radu cel Mare. De la Nifon a învățat rugăciunea și înțelepciunea Evangheliei.

În 1512, Neagoe a fost chemat la domnie. La început, nu a vrut să accepte, dar poporul a insistat, cunoscându-i vrednicia.

În cele din urmă, Neagoe a primit coroana. Cronicarii spun că domnia sa a adus liniște și prosperitate într-o perioadă dificilă pentru țară și Biserica Ortodoxă din Balcani.

Neagoe a adus în Țara Românească moaștele Sfântului Nifon, arătând respect față de sfinții care i-au luminat viața.

Neagoe Basarab a rămas în memoria poporului și prin lucrarea „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”, un testament plin de sfaturi creștine și înțelepciune inspirată din Scriptură.

Domnitorul a ctitorit mănăstiri și biserici, cea mai cunoscută fiind Mănăstirea Curtea de Argeș, numită de Gavriil, Protul Sfântului Munte, „Sionul Românesc”. Neagoe a sprijinit și alte popoare ortodoxe, plătind datorii, reparând lăcașuri și oferind ajutor material.

Neagoe Basarab s-a stins din viață la 15 septembrie 1521. Biserica îl pomenește ca pe un domnitor drept, iubitor de pace și mare ctitor.

Domnitor preaînțelept între căpeteniile neamului românesc, mare ctitor de lăcașuri sfinte, prieten al Sfinților Părinți, luminat dascăl iubitor de pace, Negoe Voievodule, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Un drum neașteptat de la palat la schit

Sfânta Cuvioasă Platonida, născută în 1485 cu numele Milița, făcea parte din familia despoților sârbi Brancovici, care a dat mulți sfinți Bisericii Sârbe. Mai era cunoscută și ca Despina, adică Doamnă.

Milița a primit o educație aleasă, a învățat științele vremii și a crescut cu respect pentru Biserică și credință. După căderea Serbiei sub otomani, a venit în Țara Românească împreună cu unchiul și bunica sa. În 1505 s-a căsătorit cu Neagoe Basarab, care avea să devină domnitor în 1512.

Despre ea s-a spus că era una dintre cele mai evlavioase doamne, iubind clădirile de cult, cărțile și ajutându-i pe cei săraci. A susținut ridicarea de lăcașuri sfinte și a ajutat bolnavi și nevoiași.

Tradiția spune că, atunci când banii pentru construirea Mănăstirii Curtea de Argeș s-au terminat, Doamna Milița și-a vândut din avere și bijuterii pentru a termina biserica. A sprijinit și alte mănăstiri din Țara Românească, Serbia și Muntele Athos.

După moartea lui Neagoe, în 1521, Despina Milița a rămas regentă pentru fiul ei Teodosie, care a murit însă curând. Rămasă doar cu fiicele, s-a retras la Sibiu, apoi a ales viața monahală, luând schima cu numele Platonida la Schitul Ostrov, ctitorit chiar de ea.

La bătrânețe, bolnavă, și-a dat sufletul la 30 ianuarie 1554. Trupul ei a fost așezat în Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitorită împreună cu Neagoe Basarab.

Îndreptătoare a monahiilor și pildă de smerenie te-ai arătat, Cuvioasă Maică Platonida, căci prin post și rugăciune ai plăcut lui Hristos, fiind împodobită cu harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta, acum roagă-te Preasfintei Treimi, împreună cu Sfântul Voievod Neagoe Basarab, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Un semn din vechime și alte nume din calendar

Tot pe 26 septembrie este pomenit și Dreptul Ghedeon, cel care, potrivit tradiției, a văzut Nașterea lui Hristos prevestită prin roua de pe lână. Calendarul amintește la această dată și pe Sfânta Muceniță Hira.

O zi care păstrează vie credința

26 septembrie adună în calendar chipuri deosebite, unite prin credință, smerenie și slujire. Sfântul Ioan rămâne martor al vieții lui Hristos, Neagoe Basarab este exemplul domnitorului creștin, iar Platonida arată drumul de la rang domnesc la viața monahală. Pomenirea lor păstrează vii modelele de iubire, jertfă și rugăciune în tradiția ortodoxă.