Destinul neștiut al lui Galaction și legătura care a schimbat totul

Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia sunt pomeniți în Calendarul Ortodox pe 5 noiembrie. Viața lor este legată de orașul Emesa, de convertirea la credința creștină și de moartea martirică în timpul persecuțiilor.

Povestea Sfinților Galaction și Epistimia începe în familia lui Clitofont și a Levkipiei, oameni cu stare din orașul Emesa, în Fenicia. Clitofont era avut, iar Levkipia era fiica unui conducător local, Memnont.

Levkipia nu reușea să aibă copii și căutase ajutor peste tot. A mers la doctori și la vrăjitori, sperând să găsească o rezolvare, fără niciun rezultat. Într-o zi, la poarta casei a ajuns un bătrân pe nume Onufrie.

Un vizitator neașteptat aduce o veste nouă

Onufrie părea doar un cerșetor, dar, potrivit relatărilor, era de fapt preot și monah. Levkipia l-a primit în casă și i-a spus ce o apăsa cel mai tare. Atunci, bătrânul i-a vorbit despre credința creștină și despre botez.

El i-a promis că, dacă va crede în Dumnezeul creștinilor și se va boteza, rugăciunea ei pentru un copil va fi ascultată. Levkipia a acceptat botezul, iar la scurt timp a născut un băiat.

Copilul a primit numele Galaction. Nașterea lui l-a convins și pe Clitofont, soțul Levkipiei, să se boteze. Astfel, întreaga familie a primit credința creștină, iar copilul a crescut în acest spirit.

Galaction a primit și o educație aleasă. Relatarea spune că a crescut într-o familie în care credința era importantă, dar și într-o perioadă în care această credință aducea riscuri. Aceste lucruri au contat mult mai târziu în viața lui.

O alegere care schimbă totul

La 24 de ani, Galaction a fost logodit de tatăl său cu tânăra Epistimia. Ea era păgână, iar această diferență de credință era esențială. Totuși, Galaction a ales să îi vorbească despre creștinism.

În acele vremuri, creștinii erau persecutați. Textul amintește de persecuția lui Deciu și a lui Secund, conducătorul orașului Emesa, împotriva creștinilor. Din această cauză, orice gest legat de credință trebuia făcut cu mare atenție.

Galaction a botezat-o pe Epistimia în secret, în râul Chefis. Tot pe ascuns a fost botezat și Evtolmie, un slujitor din casa Epistimiei. Aceste botezuri au arătat hotărârea lor de a urma credința creștină, chiar dacă era periculos.

După aceea, Galaction și Epistimia au decis să își dedice viața monahismului. Au părăsit orașul și au mers spre Muntele Publion, unde existau două mănăstiri, una pentru maici și una pentru călugări.

O retragere plină de speranță

Muntele Publion a devenit locul unde cei doi au căutat liniște și rugăciune. Galaction a mers la mănăstirea de călugări, iar Epistimia la cea de maici. Alegerea lor arată dorința de a trăi credința până la capăt.

Totuși, această retragere nu a rămas mult timp departe de pericole. Păgânii au aflat de existența celor două mănăstiri. După această veste, a fost trimisă o armată să îi prindă pe călugării de acolo.

Un moment care schimbă destine

Printre cei prinși s-a aflat și Galaction. Avea 30 de ani când a murit pentru credință, potrivit calendarului. Capturarea lui a fost decisivă și pentru Epistimia.

Epistimia avea doar 16 ani când a murit pentru credința ei. După ce Galaction a fost prins, ea i s-a alăturat curând. Nu s-a ascuns, ci a mărturisit și ea că este creștină.

Cei doi au fost supuși la chinuri. Textul nu oferă multe detalii despre suferințele lor, dar arată clar că au rămas statornici în credință. În final, au primit moarte martirică.

Galaction și Epistimia au murit mărturisind credința în Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Viața lor rămâne o dovadă de curaj, credință și hotărâre de a nu renunța la convingerile lor, chiar și în fața morții.

Troparul, Glas 4:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

O zi cu mai multe amintiri

Calendarul Ortodox îi pomenește pe Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia la 5 noiembrie. În aceeași zi, Mineiul amintește și alte nume de sfinți. Aceste pomeniri țin de rânduiala liturgică a zilei.

Lista cuprinde apostoli, mucenici, preoți și ierarhi. Fiecare nume este păstrat în calendar ca parte din memoria Bisericii. Pentru credincioși, ziua de 5 noiembrie aduce mai multe exemple de vieți trăite cu credință.

• Sf. Ap. Ermeu, Lin, Gaie, Filolog și Patrova (dintre cei șaptezeci);


• Sf. Domnin;


• Sf. Timotei, Teofil și Teotim;


• Sf. Doroteu presbiterul;


• Sf. Evpsihie și Carterie;


• Sf. Silvan;


• Sf. Pamfil;


• Sf. Grigorie, Arhiepiscopul Alexandriei;


• Sf. Mc. Castor și Agatanghel.

Pomenirea acestor sfinți adună laolaltă mai multe exemple de credință. Unele nume sunt mai cunoscute, altele mai puțin, dar toate apar în rânduiala zilei. În centrul poveștii rămâne exemplul tinerilor Galaction și Epistimia.

O amintire care rămâne vie

Viața Sfinților Galaction și Epistimia este spusă simplu, dar are o semnificație puternică. Povestea vorbește despre o familie care a primit credința creștină, despre o logodnă care a dus la botez și despre alegerea unei vieți monahale.

La final, cei doi au rămas uniți prin aceeași credință și mărturisire. Pomenirea lor pe 5 noiembrie păstrează această amintire în calendar și o readuce, an de an, în atenția credincioșilor.