Grădina Botanică, sărbătorită de Academia Română. Parcul care răcorește Iașul
* 170 de ani de istorie, aproape 88 de hectare și 7.780 de taxoni vegetali * Grădina Botanică „Anastasie Fătu” reprezintă una dintre cele mai importante rezerve verzi ale Iașului, într-un oraș în care asfaltul și betonul amplifică temperaturile * cercetările climatologilor ieșeni arată cât de mult contează vegetația în combaterea căldurii urbane
Grădina Botanică din Iași împlinește 170 de ani, iar Academia Română i-a dedicat un moment special în cadrul Zilelor Academice Ieșene, joi, 8 octombrie 2026. Dincolo de valoarea istorică și științifică, instituția fondată de Anastasie Fătu a devenit o resursă climatică pentru oraș. Cele aproape 88 de hectare din Copou contribuie la reducerea temperaturilor locale, la absorbția apei de ploaie și la conservarea biodiversității. Într-un Iași tot mai expus fenomenului de insulă de căldură urbană, Grădina Botanică valorează astăzi și prin ceea ce împiedică să se întâmple: transformarea unei mari suprafețe verzi într-un teritoriu acoperit de construcții.
De la patrimoniu științific la protecție împotriva caniculei
Academia Română – Filiala Iași a deschis joi, 8 octombrie, cea de-a XLI-a ediție a Zilelor Academice Ieșene. Profesorul universitar Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice și membru corespondent al Academiei Române, a susținut conferința „De 170 ani Grădina Botanică a Universității «Alexandru Ioan Cuza» – un simbol al Iașiului academic și cultural”.
Fondată la 10 august 1856 de medicul și naturalistul Anastasie Fătu, prima grădină botanică universitară românească ocupă astăzi 87,95 hectare, fiind cea mai mare din țară. Amenajarea actualului amplasament din Copou a început în 1963. Instituția cuprinde zece secții și colecții însumând 7.780 de taxoni vegetali, proveniți din diferite regiuni ale lumii.
Aceste cifre capătă o semnificație nouă în contextul încălzirii urbane. Grădina înseamnă 879.500 de metri pătrați păstrați predominant pentru vegetație, cercetare și conservare, într-un oraș în care suprafețele impermeabile favorizează acumularea căldurii.
Cât de mult încălzește betonul Iașul
Un studiu publicat în revista internațională Sustainable Cities and Society, realizat de cercetătorii Lucian Sfîcă, Claudiu-Ștefănel Crețu, Pavel Ichim, Robert Hrițac și Iuliana-Gabriela Breabăn, demonstrează legătura dintre urbanizare și temperaturile ridicate din Iași. Cercetătorii au analizat imagini satelitare și măsurători meteorologice, constatând că temperatura suprafețelor începe să crească vizibil atunci când proporția terenurilor impermeabile depășește 10%. Cele mai ridicate valori apar în zonele unde peste 80% din teren este acoperit de materiale impermeabile. În timpul zilelor de primăvară și vară, suprafețele analizate au înregistrat temperaturi cu 5–7°C mai mari decât temperatura aerului măsurată la doi metri înălțime. Diferența nu reprezintă un contrast între cartiere și Grădina Botanică, ci arată cât de puternic se pot încălzi suprafețele urbane.
Explicația este simplă: asfaltul și betonul acumulează energia solară, în timp ce arborii oferă umbră și răcesc mediul prin evaporarea apei. De aceea, marile spații verzi nu sunt doar locuri de plimbare, ci componente ale infrastructurii climatice urbane.
O moștenire de 170 de ani, tot mai valoroasă pentru oraș
Grădina Botanică a fost creată pentru studiul plantelor, într-o epocă în care schimbările climatice și insulele de căldură urbană nu reprezentau preocupări ale administrațiilor. Astăzi, funcția ei științifică este completată de una esențială pentru calitatea vieții.
Pe măsură ce Iașul se dezvoltă, păstrarea terenurilor vegetate devine o investiție în sănătate publică, confort termic și protecția mediului. Arborii maturi, solul și biodiversitatea nu pot fi înlocuite prin câteva plantări decorative în jurul unor construcții noi.
Aniversarea celebrată de Academia Română readuce astfel în atenție un patrimoniu a cărui importanță depășește granițele universitare. În urmă cu 170 de ani, Anastasie Fătu oferea Iașului o grădină pentru știință. Astăzi, orașul beneficiază și de un refugiu verde împotriva căldurii, a cărui valoare climatică merită măsurată și protejată.
Dan DIMA