Ia românească, sărbătorită în avans la Muzeul „Regina Maria”

Ia românească a fost sărbătorită în avans, sâmbătă, 6 iunie, în grădina Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași, într-o seară în care tradiția, muzica și gestul caritabil s-au întâlnit cu o delicatețe rară. Evenimentul organizat de Clubul Inner Wheel Iași a avut și un scop profund uman: sprijinirea bătrânilor de la Centrul Podu Iloaiei.

Ia românească, între memorie, feminitate și solidaritate

Sunt seri în care tradiția nu se așază în vitrină, ci coboară printre oameni. Sâmbătă, 6 iunie, în grădina Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași, ia românească nu a fost doar admirată, ci ascultată, purtată, povestită și dăruită mai departe.

Clubul Inner Wheel Iași a celebrat ia românească în avans, înaintea Zilei Universale a Iei, într-un eveniment cu dublă semnificație: culturală și caritabilă. A fost o întâlnire dedicată frumuseții portului tradițional, dar și un gest de solidaritate pentru bătrânii de la Centrul Podu Iloaiei, oameni pentru care grija comunității poate însemna lumină, demnitate și alinare.

În decorul plin de noblețe al Muzeului „Regina Maria”, ia a devenit mai mult decât o cămașă de sărbătoare. A fost semn de rădăcină, de memorie și de continuitate. A fost haina albă în care s-au adunat, de-a lungul generațiilor, răbdarea femeilor, tăcerea lor, credința, dorul și puterea de a duce mai departe o lume întreagă.

„Ia este o formă de demnitate purtată pe umeri”

Gazdă a evenimentului, dr. Aurica Ichim, directorul Muzeului Municipal „Regina Maria” din Iași, a subliniat semnificația profundă a unei asemenea întâlniri, mai ales într-un context dedicat femeii românce.

„Ia nu este doar o cămașă de sărbătoare, ci o formă de demnitate purtată pe umeri. În ea se află femeia româncă în toată puterea ei tăcută: femeia care a ținut casa, familia, credința, limba și frumusețea neamului. Anul Femeii Românce ne îndeamnă să privim cu mai multă recunoștință spre aceste femei care, de cele mai multe ori fără să ceară nimic, au dus mai departe ceea ce suntem. A celebra ia înseamnă, de fapt, a celebra mâinile, răbdarea, sacrificiul și lumina femeii românce”, a transmis dr. Aurica Ichim.

Cuvintele sale au așezat evenimentul într-o lumină mai adâncă. Pentru că ia nu vorbește doar despre frumusețe, ci și despre rezistență. Nu vorbește doar despre trecut, ci și despre felul în care alegem să nu ne rupem de el. Nu este doar un simbol purtat la zile mari, ci o mărturie despre femeile care au știut să transforme firul, acul și pânza într-o limbă a sufletului.

Șezătoarea Iași, lecție vie despre răbdare și patrimoniu

Invitatele Clubului Inner Wheel Iași, doamnele de la Asociația „Șezătoarea Iași”, au adus în fața publicului o parte din frumusețea discretă a acestui meșteșug. Au oferit momente demonstrative de cusut și au expus ii lucrate de ele, fiecare piesă purtând semne, culori și motive care nu pot fi înțelese pe deplin decât atunci când sunt privite cu răbdare.

Într-o lume grăbită, în care multe se cumpără repede și se uită la fel de repede, o ie cusută de mână rămâne un act de credință. Ea nu se face în grabă. Cere timp, liniște, atenție și o formă rară de dăruire. Fiecare împunsătură de ac înseamnă alegere. Fiecare rând cusut înseamnă memorie recuperată. Fiecare model dus mai departe înseamnă o mică victorie împotriva uitării.

Un moment aparte al serii a fost adus în atenție de doamna Mihaela, care a prezentat o ie cusută de ea după un model vechi de aproximativ 200 de ani, aflat expus la Muzeul Satului. Piesa a impresionat nu doar prin frumusețea lucrăturii, ci și prin forța poveștii sale.

Două sute de ani nu înseamnă doar o distanță în timp. Înseamnă generații de femei, case, sărbători, suferințe, rugăciuni, nunți, despărțiri și începuturi. Înseamnă o lume întreagă care a trecut, dar care mai poate fi atinsă printr-un model, printr-un fir, prin mâinile cuiva care a ales să nu lase frumusețea să moară.

Când grădina muzeului a prins glas

Seara a fost completată de glasul sopranei Cristina Grigoraș, de la Opera Națională Română Iași, care a oferit un minirecital plin de emoție. Vocea sa a așezat peste grădina muzeului o lumină sonoră, caldă și înaltă, ca o prelungire firească a poveștilor cusute pe ii.

Pentru câteva clipe, totul a părut să se lege: muzeul, femeile, iile, cântecul, gestul caritabil și amintirea celor care au purtat cândva aceste cămăși cu demnitate. Grădina Muzeului „Regina Maria” a devenit un loc al întâlnirii dintre patrimoniu și inimă, dintre artă și omenie, dintre trecut și prezent.

Evenimentul organizat de Clubul Inner Wheel Iași a arătat că tradiția rămâne vie atunci când este purtată cu sens. Nu ajunge să admirăm ia. Trebuie să o înțelegem. Nu ajunge să o scoatem la lumină o dată pe an. Trebuie să știm ce lume poartă în ea.

Sâmbătă seară, la Muzeul „Regina Maria”, ia românească a fost sărbătorită în avans, dar emoția ei a fost una fără timp. A vorbit despre femeia româncă, despre frumusețe, despre răbdare, despre bătrânii care au nevoie de sprijin și despre comunitatea care încă mai știe să transforme cultura în faptă bună.

Într-o grădină de muzeu, sub semnul Reginei Maria, ia nu a fost doar purtată. A fost cinstită. A fost cântată. A fost atinsă cu privirea și cu recunoștința.

Și, poate, acesta este cel mai frumos destin al ei: să nu rămână închisă în trecut, ci să treacă din inimă în inimă, ca o lumină cusută pe pânză. Maura ANGHEL