Întâmpinarea Domnului, Ziua Ursului și începutul anului viticol

* pe 2 februarie, ortodocșii și catolicii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului * la 40 de zile după Nașterea lui Iisus, Pruncul este adus la Templu și întâmpinat de Dreptul Simeon și Proorocița Ana * în tradiția populară, momentul este cunoscut drept Stretenia sau Ziua ursului, dar și momentul când în vie începe simbolic un nou ciclu de rod

În calendarul bisericesc, pe 2 februarie, ortodocșii și catolicii prăznuiesc Întâmpinarea Domnului. La 40 de zile după Nașterea lui Iisus, Pruncul este adus la Templu. Sărbătoarea fixează o scenă cu reguli precise și sensuri mari: împlinirea Legii, curățirea mamei după naștere și închinarea întâiului născut. Evanghelia după Sfântul Luca descrie întâlnirea din Templul din Ierusalim: Simeon, „drept și temător de Dumnezeu”, îl primește în brațe pe Prunc și rostește rugăciunea „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace”. În tradiția românească, momentul e legat și de rânduiala de la 40 de zile, când mama își aduce copilul la biserică pentru rugăciune și binecuvântare.

Dincolo de numele oficial, ziua e cunoscută popular ca Stretenia, un cuvânt preluat din slavonă cu sensul de „întâmpinare” sau „întâlnire”. Tot de aici vine și tema luminii: procesiuni cu făclii în Apus, lumânări binecuvântate în comunități, păstrate apoi în casă ca semn de protecție.

În satele României, Stretenia are și un rol de prognoză. Este ziua când „se întâlnește iarna cu primăvara”, iar oamenii încearcă să înțeleagă dacă frigul mai ține. În centru stă Moș Martin: ursul care, după credința populară, iese din bârlog și își caută umbra. Dacă e soare și o vede, se spune că se retrage din nou și iarna mai stă; dacă e înnorat și nu o vede, pornește prin pădure și vremea se îndreaptă.

Pentru viticultori, însă, miza zilei e încă și mai practică. Tot pe 2 februarie se vorbește despre Târcolitul viilor, un ritual de ocolire a plantațiilor care deschide, în calendarul popular, Anul Nou viticol și pomicol. În formele consemnate de etnologi, capul familiei mergea la vie dis-de-dimineață cu vin păstrat din toamnă și cu mâncare de sărbătoare, înconjura via, apoi făcea gesturi menite să „cheme” fertilitatea: turna vin la butuc, tăia o coardă și rostea urări pentru struguri mari și rod bogat. Astăzi, obiceiul e mai rar, dar ideea rămâne: via se „deschide” spre un nou an de muncă și rod.

În județul Iași, unde vița de vie are o istorie care trece prin Cotnari și prin gospodăriile de pe dealurile Moldovei, Stretenia rămâne o bornă ușor de recunoscut: de acum începe sezonul deciziilor. Chiar dacă lucrările din vie se fac după vreme și după soi, începutul de februarie e momentul în care oamenii vorbesc din nou despre tăieri, legat și pregătirea pentru primăvară, cu ochii pe ceea ce „promite” anul. Pentru mulți, e semnalul că vița intră, discret, în lucru.

Maura ANGHEL