Meseriile tăcute care pun Iașul în mișcare

* orașul se vede în clădiri noi, în trafic, în vitrine și în marile proiecte care adună luminile orașului * nu se vede însă armata discretă de oameni care spală, repară, colectează, pornesc, verifică și țin totul în mișcare * în spatele unui oraș care pare să meargă singur stau meserii aproape invizibile, fără de care viața urbană s-ar bloca în câteva ore

Iașul vorbește mult despre dezvoltare, investiții, IT, mobilitate și statut regional. Dar orașul real se sprijină, zi de zi, pe o altă economie, mult mai puțin spectaculoasă: economia muncii care nu se vede. Sunt oamenii care ies la lucru înainte de răsărit, cei care urcă în cabină, intră în depou, pleacă spre platforme de colectare, verifică instalații, schimbă piese, ridică deșeuri, curăță străzi și intervin atunci când ceva cedează. Fără ei, Iașul nu ar mai fi un oraș funcțional, ci doar o aglomerație cu ambiții.

Cele mai recente date oficiale publicate în 2026 arată că tema nu este deloc marginală. La sfârșitul lunii decembrie 2025, în evidențele AJOFM Iași erau înregistrați 9.627 de șomeri, iar rata șomajului în județ era de 3,44%; comunicatul și statistica au fost publicate la final de ianuarie 2026. În același document apare și un detaliu care spune mult despre vulnerabilitatea pieței locale a muncii: 8.159 dintre șomerii înregistrați provin din mediul rural, iar 6.378 contracte individuale de muncă au fost încheiate în 2025 ca urmare a serviciilor de asistență ale AJOFM Iași.

La nivel național, cele mai recente date ANOFM confirmă că exact aceste ocupații de „fundal” rămân vitale. În evidențele agenției existau 31.352 de locuri de muncă vacante, iar printre cele mai căutate se numărau 2.544 posturi pentru conducători auto transport rutier, 2.039 pentru muncitori necalificați la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet, 1.627 pentru curieri, 1.514 pentru manipulanți mărfuri și 575 pentru agenți de curățenie clădiri și mijloace de transport. Sunt exact acele meserii care rareori dau prestigiu public, dar fără de care orașele nu pot funcționa normal nici măcar o zi.

În Iași, imaginea devine și mai clară când privești către transportul public. Compania de Transport Public are anunțuri active de recrutare pentru vatmani și șoferi de autobuz, dar și pentru posturi tehnice precum electrician montator instalații și electricieni pentru rețeaua de fir contact. Asta spune direct ce fel de mecanism este orașul: unul care depinde de oameni care conduc, întrețin, repară și țin rețeaua în viață, nu doar de cei care o planifică sau o administrează din birouri. Când un tramvai pleacă dimineața la timp din depou, în spatele acelui gest aparent banal există deja ore de muncă invizibilă.

Gunoierii, sanitarii neștiuți ai orașului

La fel stau lucrurile și în salubrizare, un domeniu care devine vizibil doar când ceva nu mai funcționează. Raportul de activitate publicat în ianuarie 2026 de Salubris pentru semestrul al doilea din 2025 arată dimensiunea concretă a acestui efort: în municipiul Iași au fost colectate 106.121,2 tone de deșeu municipal total, iar operatorul raportează 13.632,2 tone de deșeuri reciclabile municipale colectate separat, cu un indicator de performanță realizat de 85,8%, peste pragul de 80% stabilit pentru anul 2025. Același raport arată și că populația beneficiară a serviciului de colectare și transport era acoperită în proporție de 100%. În traducere simplă, orașul curat nu este o stare naturală, ci rezultatul unei munci continue, fizice și logistice, care trebuie făcută în fiecare zi, indiferent de vreme, program sau sezon.

Normalitatea este, poate, cel mai greu lucru de fabricat într-un oraș mare: străzi curățate, deșeuri ridicate, trasee funcționale, vehicule reparate, rețele verificate, intervenții făcute la timp. Când toate acestea merg, nimeni nu aplaudă. Când se opresc, toți observă.

Meseriile tăcute nu intră, de regulă, în centrul marilor povești despre succesul urban. Nu dau titluri strălucitoare și nici nu urcă ușor pe scena prestigiului public. Dar ele sunt infrastructura umană a orașului. Fără vatman, fără electricianul care repară rețeaua, fără șoferul de autobuz, fără agentul de salubrizare, fără cel care colectează, sortează, transportă și întreține, Iașul nu mai este un oraș european în creștere, ci un organism care se gripează repede.

Dan DIMA