Moldova, în prima linie a declinului. 20% dintre orașe riscă să devină irelevante în următorii ani

* specialiștii sunt de aceeași părere: dacă nimic nu se schimbă în  următorii 15 ani, una din cinci localități urbane ale României va fi irelevantă – adică va exista doar pe hartă, dar fără economie, fără școli complete, fără spitale și fără atractivitate pentru tineri

România a pierdut peste 2,5 milioane de locuitori în ultimele două decenii, potrivit datelor Eurostat și INSSE – cea mai mare scădere din întreaga Uniune Europeană. Însă valul nu s-a oprit: populația de peste 65 de ani reprezintă deja mai bine de 20% din total, iar tinerii pleacă la studii sau muncă în marile orașe sau peste hotare.

Consecința este directă: orașele mici și medii, mai ales din Moldova, riscă să cadă sub „masa critică” de servicii, economie și conectivitate. Nu dispar peste noapte, dar se sting încet, pierzându-și rolul administrativ și economic.

Ruralul crește, orașul mic se stinge

Un indicator-cheie confirmă declinul: autorizațiile de construire. În 2024, aproape 70% dintre ele au fost emise în mediul rural, mai ales în comunele periurbane din jurul marilor orașe. În schimb, orașele de 20–40 de mii de locuitori – coloana vertebrală a României urbane – rămân fără șantiere noi.

O analiză recentă publicată de platforma digital construct-intelligence a luat în calcul riscul de „irelevanță urbană” (0-100) bazat pe cinci piloni: Demografie – scăderea populației și îmbătrânirea accelerată; Dinamica proiectelor – câte investiții noi intră în oraș; Migrație – plecarea tinerilor și lipsa revenirii; Conectivitate – legătura la drumuri, căi ferate, coridoare economice; Dependență economică – orașe mono-industriale, dependente de o fabrică sau o mină. Rezultatul? Orașele Moldovei sunt printre cele mai vulnerabile.

Moldova este printre regiunile cele mai expuse din trei motive: infrastructură întârziată (A7 abia prinde contur, A8 este încă pe hârtie), exod masiv al populației și economie ancorată în industrii tradiționale (metalurgie, textile, mobilă).

Conform studiului, municipiul Roman (județul Neamț) are un risc mediu-ridicat, suferind deja o pierdere constantă de populație. În plus, industria metalurgică (Petrotub/AMTP) nu mai joacă rolul de odinioară, iar Autostrada A7 trece pe la Bacău și Pașcani, dar legătura directă cu Roman rămâne incertă.

Un alt oraș în pericol este Tecuci (județul Galați), prins între două coridoare rutiere care întârzie (A7 și A8). Fără conectivitate, economia locală se subțiază, iar riscul a devenit unul mediu-ridicat.

Nici municipiul Bârlad (Vaslui) nu este la „adăpost”, având „risc mediu”. Populația scade, migrația este ridicată, iar industria locală s-a restrâns sever. Proximitatea la A7 ar putea salva orașul, însă doar dacă apar investiții reale.

Aceste orașe nu sunt cazuri izolate. Fenomenul se repetă în toată Moldova: comunități care îmbătrânesc, pierd locuri de muncă și nu reușesc să atragă noi investiții.

Lecția Reșița și Valea Jiului

Ce se întâmplă în vest (Reșița, Petroșani, Lupeni, Motru) e deja un „preview” pentru Moldova: industrii istorice intrate în faliment, populație redusă la jumătate, orașe care supraviețuiesc doar din pensii și salarii bugetare. Dacă Moldova nu prinde trenul infrastructurii și reconversiei economice, aceeași traiectorie o așteaptă.

Există însă unele direcții care pot daxe diferența, iar conectivitate reală se află în capul listei: A7 trebuie finalizată integral până în 2027–2028, iar A8 nu mai poate rămâne pe hârtie. Fără drumuri mari, niciun investitor nu vine.

Reconversie economică devine fundamentală, cu parcuri industriale mici și flexibile, sprijinite de fonduri europene și de PNRR, pot înlocui industriile vechi.

În fine, reținerea populației tinere poate fi decisivă. Orașe cu școli bune, spitale funcționale, locuințe accesibile și un minim de viață culturală ar salva aceste orașe. Dar totul pare o himeră în condițiile actuale.

Dacă nimic nu se schimbă, până în 2040, una din cinci localități urbane ale României va fi irelevantă – adică va exista doar pe hartă, dar fără economie, fără școli complete, fără spitale și fără atractivitate pentru tineri.

Orașele nu mor spectaculos. Mor încet: scad în statistici, se golesc de oameni, pierd investiții, apoi își închid câte o școală, câte o secție de spital, câte o fabrică.

Însă tocmai pentru că declinul e vizibil și măsurabil, el poate fi și inversat. Moldova, cea mai săracă regiune a României și a UE, are nevoie de infrastructură, de o strategie economică reală și de curaj administrativ.

Altfel, peste 15 ani, între Iași și București vom traversa o regiune plină de orașe-fantomă, care trăiesc doar din amintirea unei epoci industriale apuse. Daniel BACIU