Nemulțumiri în jurul noii programe la Limba română. Literatură de muzeu pentru elevi digitali

* noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a a stârnit vii proteste: elevii sunt trimiși să studieze autori de care nimeni nu-și mai amintește sau foarte rar * un apreciat profesor ieșean atrage atenția că literatura riscă să devină o colecție de exponate prăfuite, nu un spațiu viu de întâlnire cu lumea de azi

După luni de lucru ținute sub contracte de confidențialitate, Ministerul Educației a publicat proiectul noii programe pentru liceu. La Română, sentimentul dominant în cancelarii este că ne întoarcem cu decenii în urmă. Programa pentru clasa a IX-a reia modelul „coloanei vertebrale” de istorie literară, pe care se agață genuri, curente, biografii și o listă greoaie de nume.

Recomandările oficiale spun tot: Ion Neculce, Anton Pann, Dinicu Golescu, Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Radu Ionescu, Nicolae Filimon, alături de clasici precum Caragiale, Creangă sau Slavici. Mulți dintre acești autori sunt materie de an I la Litere, nu poartă de intrare în lectură pentru adolescenți de 14-15 ani. Cu alte cuvinte, li se cere adolescenților crescuți în era TikTok și a inteligenței artificiale să se îndrăgostească de texte pe care cu greu le mai deschid și viitorii filologi.

Profesorul Emil Munteanu, de la Colegiul Național Iași, atrage atenția că, în loc să fie un spațiu de descoperire de sine, literatura riscă să fie percepută ca muzeu. El observă că noua structură, diacronic-tematică, pune accent pe letopisețe, nuvele și comedii vechi, pe contexte istorice și forme fixe, fără legătura firească cu întrebările unui adolescent de azi. Clasa a IX-a ar trebui să fie, spune el, despre deschidere, curiozitate, identitate și dialog cu lumea contemporană, nu despre cronologii și inventare de opere. „Dacă vrem să formăm cititori, nu doar elevi care bifează o probă la examen, o abordare istoric-structurată ar avea sens abia după ce elevii au avut șansa să se îndrăgostească de lectură, poate începând cu a X-a. Un început bun se face cu entuziasm, cu texte care vorbesc direct despre fricile, relațiile, confuziile lor. Apoi, când reflexul critic s-a format, rigoarea și perspectiva istoric-literară se așază firesc”, a spus prof. Eil Munteanu pe contul lui de social-media..

Criticile converg spre același punct: în paginile programei elevul lipsește aproape total. Documentul e un lung șir de „trebuie” și „se recomandă”, un marș al numelor greu de pronunțat, în timp ce școala e chemată să răspundă unor provocări uriașe – de la fake news și polarizare, la neîncrederea în instituții. Când lupți cu algoritmii, cu ecranele și cu viteza lumii digitale, dar trimiți elevii înapoi, aproape exclusiv, la autori pe care nu îi mai citește aproape nimeni, literatura riscă să rămână pentru ei doar o obligație sterilă, nu o poveste în care să se recunoască.

Maura ANGHEL