Pelerinajul Sfintei Paraschiva de la Iaşi, o tradiţie cu rădăcini vechi

Pelerinajul la moaştele Sfintei Cuvioase Paraschiva de la Iaşi este una dintre cele mai puternice tradiţii religioase din România, dar în spatele drumului făcut an de an de credincioşi se află şi o istorie culturală mult mai veche. Imaginea sfintei s-a construit în timp, prin suprapunerea unor credinţe şi tradiţii din spaţiul balcanic, roman şi creştin.

Adina Hulubaş, cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi, explică faptul că această continuitate culturală este una dintre cheile prin care poate fi înţeleasă popularitatea Sfintei Paraschiva şi, implicit, amploarea pelerinajului de la Iaşi.

„Sfânta Paraschiva a Balcanilor” are o valoare identitară puternică, iar pelerinajul către Mitropolia din Iaşi reprezintă, în acest sens, mai mult decât un simplu act religios. Este şi o formă prin care credinţe, simboluri şi practici vechi sunt păstrate şi transmise mai departe.

Potrivit cercetătoarei, cultura tradiţională românească a apropiat figura Sfintei Paraschiva de divinitatea zilei de vineri. Legătura porneşte chiar de la nume: grecescul „paraskeue” înseamnă „vineri”. Sfânta s-ar fi născut într-o zi de vineri, la sfârşitul secolului al X-lea, într-o familie de creştini bogaţi. „Foarte iubită în Balcani, Sveta Petka (pet – cinci) s-ar traduce literal Sfânta (celei de) a cincea (zile din săptămână), adică vineri. Un alt argument pentru această suprapunere în gândirea arhaică este biografia apărută în anul 1645 la Palermo, în Italia, intitulată 'Vita di Santa Venera, da Latini detta Veneranda, da Greci Parasceve', autor: Francesco Gravina de Cruyllas”, spune Adina Hulubaş.

O sfântă cu o poveste mai veche decât pare

În tradiţia populară românească, Sfânta Vineri apare în basme alături de Sfânta Miercuri şi Sfânta Duminică. Este înfăţişată ca o bătrână binevoitoare, care îl ajută pe eroul plecat într-o călătorie prin Lumea Cealaltă.  Poveştile o arată ca stăpână peste necuvântătoare: animalele pădurii şi păsările cerului, pe care le convoacă să îl ajute pe protagonist. „Ea păstrează caracteristicile precreştine ale zeiţei destinului şi a vietăţilor de pe pământ, peste care a venit cultul Venerei (mitul zeiţei Venus), după colonizarea romană”, spune cercetătoarea.

14 octombrie, ziua în care nu se lucrează

În lumea satului, sărbătoarea Sfintei Paraschiva, pe 14 octombrie, este şi o zi cu numeroase interdicţii. Cunoscută şi drept „Vinerea Mare” de toamnă, este o zi „păzită”: nu se coase, nu se spală şi nu se mătură.

Respectarea acestor reguli era legată de bunăstarea familiei şi de speranţa într-un an agricol bogat. Se credea că pământul va da roade dacă oamenii nu lucrează în această zi.

Data de 14 octombrie marchează şi un moment important în calendarul pastoral. „Se desfac stânele (oile se întorc la proprietari), se dau berbecii între oi, spunându-se că se vor naşte miei frumoşi înainte de Paşti. Ciobanii şi văcarii îşi termină angajamentele de muncă şi locurile prin care au umblat aceştia rămân în puterea animalelor sălbatice, tutelate de Sfânta Paraschiva”, spune Adina Hulubaş.

Semnele vremii, citite în ziua sfintei

Tot în această zi se făceau observaţii pentru a afla cum va fi iarna. Păstorii se uitau dis-de-dimineaţă cum dorm oile. Dacă acestea stăteau strânse unele în altele, urma, potrivit credinţei populare, o iarnă grea. Dacă dormeau răsfirate, se aşteptau temperaturi mai blânde.

O altă credinţă spune că vremea din 14 octombrie va fi aceeaşi până la Sfântul Dumitru.

Pelerinajul care păstrează toate aceste straturi

Toate aceste credinţe au contribuit la construirea unei figuri cu o puternică încărcătură simbolică. Adina Hulubaş vorbeşte despre trei mari straturi culturale: credinţele slavilor sudici, ale grecilor şi turcilor, peste care s-a aşezat cultul roman al Venerei şi, ulterior, figura creştină a Cuvioasei Paraschiva.

Această continuitate se regăseşte astăzi în pelerinajul de la Iaşi. Oamenii vin să se roage la moaştele sfintei, dar în jurul acestei sărbători se păstrează şi o memorie culturală veche, în care se regăsesc credinţe despre protecţie, familie, animale, vreme şi rodul pământului.

Pentru Iaşi, pelerinajul Sfintei Paraschiva rămâne astfel nu doar un mare eveniment religios, ci şi o tradiţie care leagă prezentul de credinţe şi practici păstrate de-a lungul secolelor. Laura RADU