Peste jumătate dintre bolnavii de cancer de la IRO sunt femei

Cancerul nu lovește doar corpul, ci întreaga ordine a vieții. La Iași, peste jumătate dintre pacienții oncologici rămași în evidența Institutului Regional de Oncologie sunt femei, iar pentru multe dintre ele diagnosticul înseamnă o existență împărțită între muncă, familie, analize, tratamente și frica unei recidive.

La finalul anului 2025, Institutul Regional de Oncologie Iași avea în evidență și tratament 18.495 de bolnavi de cancer. Dintre aceștia, 11.075 erau femei. Altfel spus, peste jumătate dintre pacienții oncologici aflați în evidența IRO sunt femei. În același an, 684 de femei au fost luate în evidență ca noi cazuri oncologice. Cifrele arată dimensiunea medicală a fenomenului, dar în spatele lor se află o realitate mult mai greu de prins într-un tabel: femei care își reorganizează viața în funcție de programări, tratamente, concedii medicale, drumuri la spital și perioade de epuizare.

Pentru multe paciente, boala nu suspendă restul vieții. Copiii trebuie duși la școală, părinții vârstnici trebuie ajutați, serviciul trebuie păstrat, ratele trebuie plătite, iar casa continuă să ceară aceeași prezență. Diagnosticul oncologic nu vine într-un gol, ci într-o viață deja plină.

Cancerul de sân și cancerul de col uterin, poveri majore

În evidența IRO Iași se aflau, la 31 decembrie 2025, 4.138 de paciente cu cancer de sân. Totodată, institutul avea în evidență 1.374 de femei cu cancer de col uterin. Sunt două diagnostice care afectează nu doar sănătatea, ci și feminitatea, relațiile, maternitatea, imaginea de sine și capacitatea de a funcționa în ritmul obișnuit.

Boala cronică nu se termină în ziua externării. Pentru pacientele oncologice, tratamentul poate însemna luni sau ani de controale, terapii, investigații, efecte adverse și așteptare. În 2025, IRO Iași a raportat 93.836 de consultații clinice, 68.366 de internări de zi, 76.098 de ședințe de chimioterapie și 21.631 de ședințe de radioterapie și brahiterapie.

Între serviciu, familie și spital

Pentru o femeie bolnavă cronic, cancerul devine o a doua agendă. Prima rămâne cea a vieții de zi cu zi: locul de muncă, familia, casa, responsabilitățile. A doua este agenda bolii: analize, investigații, tratamente, controale, internări de zi, rețete, documente medicale.

Multe paciente încearcă să nu își piardă serviciul. Unele ascund diagnosticul, de teamă să nu fie privite altfel. Altele muncesc printre tratamente, cu oboseală, dureri, anxietate și teama că nu vor mai putea ține pasul. În cazul femeilor care vin din alte județe ale Moldovei, o zi la spital poate însemna ore de drum, costuri suplimentare și dependența de cineva care să le însoțească.

Boala schimbă și familia. Femeia care avea grijă de toți ajunge să aibă ea însăși nevoie de ajutor. Iar acest rol inversat este, pentru multe paciente, una dintre cele mai grele forme de suferință. Nu doar tratamentul doare, ci și sentimentul că nu mai poți fi prezentă ca înainte.

Costul invizibil al bolii cronice

Chiar și atunci când tratamentele sunt decontate, boala costă. Costă transportul, alimentația adaptată, medicamentele adjuvante, investigațiile făcute în afara programărilor, concediile medicale, zilele pierdute de la muncă și energia consumată pentru a naviga prin sistem.

Pentru femeile singure, pentru mamele cu copii mici sau pentru cele care susțin financiar familia, diagnosticul oncologic poate deveni și o criză economică. Nu toate au sprijin. Nu toate pot lipsi de la muncă. Nu toate își permit să se odihnească atunci când corpul cere pauză.

Pentru ele, cancerul nu este doar o boală. Este o viață reorganizată în jurul unui diagnostic, între frică și curaj, între tratament și muncă, între familie și spital.

Teona SOARE