Rezidenții pleacă din specialitățile grele. Ce se întâmplă la Iași

* ATI, chirurgia, medicina internă sau urologia apar între specialitățile din care medicii rezidenți au cerut, de-a lungul timpului, să plece * în 2026, DSP Iași a publicat aproape lună de lună noi aprobări pentru schimbarea specialității

Specialitatea aleasă la concursul de rezidențiat nu mai este, pentru toți medicii tineri, un drum definitiv. La Iași, listele publicate de Direcția de Sănătate Publică în 2026 arată o succesiune constantă de schimbări de specialitate, întreruperi și prelungiri ale pregătirii.

ATI, chirurgia și medicina internă apar între specialitățile părăsite

Datele publicate de DSP Iași arată că rezidenții au cerut, de-a lungul timpului, treceri din specialități precum anestezie și terapie intensivă, chirurgie generală, urologie, medicină internă, hematologie sau medicină fizică și de reabilitare.

În unele cazuri, destinația a fost medicina de familie, dar există și mutări între alte specialități. Pentru spitale, fiecare astfel de schimbare contează. Un loc ocupat la concurs nu înseamnă automat un specialist care va rămâne până la final în acel domeniu.

Specialitatea aleasă la concurs poate fi schimbată

Ministerul Sănătății permite schimbarea specialității în anumite condiții.

În principal, rezidentul trebuie să se afle în primii 36 de luni de pregătire, iar punctajul obținut la concurs trebuie să îi permită accesul la specialitatea dorită. Sunt prevăzute și condiții privind centrul universitar și modul în care poate fi făcută schimbarea.

Există și situații în care medicii care nu finalizează specialitatea inițială își pot continua pregătirea în medicina de familie, în condițiile stabilite de Ministerul Sănătății.

Practic, alegerea făcută în ziua repartiției poate fi corectată după contactul direct cu realitatea din spital.

Gărzile și presiunea pot schimba alegerea făcută după concurs

Rezidențiatul este primul contact real cu ritmul unei specialități. Programul, gărzile, volumul de muncă, relația cu pacienții, presiunea din secție și perspectivele profesionale pot arăta foarte diferit față de imaginea pe care absolventul o avea înainte de concurs.

În specialitățile grele, diferența poate fi și mai mare.

ATI, chirurgia sau medicina internă presupun o încărcare profesională ridicată, multe ore în spital și decizii cu miză medicală majoră. Dacă astfel de specialități apar repetat în cererile de schimbare, problema nu mai ține doar de preferințele individuale ale unui medic, ci și de capacitatea sistemului de a păstra tinerii în domeniile în care are nevoie de ei.

Clara DIMA