Sfinții arșiței: Ilie Pălie, Maria Magdalena și Foca

* între 21 și 23 iulie, calendarul păstrează trei zile legate de foc, secetă, trăsnete și protejarea recoltelor

După ziua Sfântului Ilie, teama de foc nu dispare din satul românesc. Urmează Ilie Pălie, Maria Magdalena și Foca, trei zile în care oamenii evitau muncile grele, nu aprindeau cuptoarele și se temeau că arșița poate pârjoli câmpurile. Dincolo de superstiții, aceste obiceiuri vorbesc despre dependența comunităților agricole de vreme și despre spaima în fața incendiilor de vară.

21 iulie: Ilie Pălie, cel care putea pârjoli recoltele

Ilie Pălie nu este un sfânt recunoscut cu acest nume în calendarul bisericesc, ci un personaj al mitologiei populare. În diferite zone ale țării, el era considerat fratele, tatăl sau vizitiul Sfântului Ilie, cel care conducea trăsura de foc pe cer. Ziua de 21 iulie mai era numită Pârliile sau Circovul lui Sfântul Ilie cel de pe urmă. Oamenii o țineau pentru a fi feriți de trăsnete, secetă, boli și incendii și pentru ca recoltele să nu fie „pălite”. Institutul Național al Patrimoniului arată că sărbătoarea încheia, în calendarul popular, cele trei zile consacrate Sfântului Ilie. Numele lui Ilie Pălie era pus în legătură cu verbele „a păli” și „a pârjoli”. În gospodăriile tradiționale se evitau muncile grele, lucrul pe câmp și activitățile despre care oamenii credeau că ar putea atrage focul asupra casei sau asupra holdelor.

Maria Magdalena, sărbătoarea dintre două zile de foc

Pe 22 iulie, Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena. Originară din Magdala, ea L-a urmat pe Hristos, a rămas aproape de El în timpul răstignirii și s-a numărat printre primele persoane care au aflat vestea Învierii. În calendarul popular, ziua Mariei Magdalena a fost cuprinsă în același ciclu al arșiței. În unele comunități, femeile nu lucrau în casă, făceau pomeni pentru cei morți și respectau ziua pentru sănătatea și protejarea copiilor. Asocierea cu focul vine și din faptul că, în numeroase tradiții locale, Foca era ținut pe 22 iulie, cu o zi înaintea pomenirii sale din calendarul bisericesc. Etnologii au consemnat astfel suprapuneri între sărbătoarea Mariei Magdalena și vechea zi populară dedicată lui Foca.

23 iulie: Foca și teama de incendii

Pe 23 iulie, calendarul ortodox consemnează aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca. Potrivit tradiției bisericești, acesta a trăit în Sinope, în vremea împăratului Traian, și a primit moarte martirică pentru credința sa. Moaștele sale au fost mutate la Constantinopol în anul 403 sau 404.

În lumea satului, numele Foca a fost apropiat de cuvântul „foc”, iar sfântului i-au fost atribuite puteri asupra incendiilor, arșiței și grindinei. De Foca nu se aprindea cuptorul, nu se cocea pâine și se evitau muncile care presupuneau folosirea focului. Oamenii credeau că nerespectarea zilei putea aduce incendii asupra gospodăriei sau a lanurilor.

Aceste interdicții aveau și un rost practic. În luna lui Cuptor, când vegetația și grânele erau uscate, o scânteie scăpată din vatră, din cuptor sau de la arderea resturilor vegetale putea provoca un incendiu devastator. Teama a fost transformată în poveste, iar măsura de precauție a devenit sărbătoare.

Maura ANGHEL