Statul pierde războiul cu drogurile în școli. Fenomenul s-a extins la gimnaziu

* documentele oficiale recunosc indirect gravitatea situației * autoritățile admit că fenomenul s-a extins și că infracționalitatea din mediul școlar a cunoscut o creștere îngrijorătoare * un medic ieșean descrie situația: „Avem cazuri de tineri de 14–16 ani care ajung cu halucinații severe, crize convulsive sau ritm cardiac instabil”

În timp ce autoritățile prezintă mii de controale, zeci de mii de activități preventive și sute de pagini de strategii, realitatea din teren e dură: consumul de droguri în rândul tinerilor continuă să se extindă, iar școala românească se confruntă cu una dintre cele mai grave provocări din ultimele decenii.

Ministerul Afacerilor Interne vorbește despre reforme instituționale, planuri naționale, campanii de prevenire și grupuri de lucru. Cifrele sunt impresionante la prima vedere. În 2025 au fost destructurate 52 de grupări infracționale, au fost confiscate peste trei tone de droguri, zeci de mii de comprimate și mii de plante de cannabis. La nivelul școlilor au fost organizate peste 37.000 de activități informativ-preventive, la care au participat peste 1,2 milioane de persoane.

Un recent Raport DIICOT arată dimensiunea unui fenomen scăpat de sub control: 32.292 dosare soluționate, 1.109 kilograme de droguri confiscate, peste 1,23 milioane de comprimate ridicate în anchete, creștere semnificativă a implicării minorilor în rețele de trafic.

Un medic ieșean descrie categoric situația: „Avem cazuri de tineri de 14–16 ani care ajung cu halucinații severe, crize convulsive sau ritm cardiac instabil. Produsele consumate sunt chimicale, nu mai seamănă cu ce se consuma acum 10 ani. Vorbim despre substanțe imprevizibile”.

Unele episoade necesită terapie intensivă. În astfel de cazuri, medicii nu mai tratează doar un consum, ci o luptă între viață și moarte.

În anumite cercuri, drogurile au devenit un fenomen banalizat

Dar întrebarea care îi preocupă pe părinți rămâne aceeași: dacă toate aceste măsuri funcționează, de ce consumul de droguri continuă să fie prezent în tot mai multe comunități?

Problema este că succesul nu poate fi măsurat doar prin numărul de întâlniri, campanii și prezentări susținute în sălile de clasă. Realitatea este evaluată în familiile care descoperă că propriul copil consumă substanțe interzise, în profesorii care observă schimbări dramatice de comportament și în spitalele care primesc tot mai mulți adolescenți cu probleme asociate consumului de droguri.

Documentele oficiale recunosc indirect gravitatea situației. Autoritățile admit că fenomenul s-a extins inclusiv în rândul elevilor de gimnaziu și că infracționalitatea din mediul școlar a cunoscut o creștere îngrijorătoare. Cu alte cuvinte, în ciuda tuturor strategiilor, amenințarea continuă să avanseze.

Există și o problemă de percepție. Pentru mulți tineri, drogurile nu mai sunt asociate cu lumea interlopă sau cu marginalitatea socială. Ele au devenit, în anumite cercuri, un fenomen banalizat, prezent la petreceri, festivaluri și chiar în proximitatea școlilor. În fața acestei realități, pliantele și prezentările clasice își pierd rapid eficiența.

Mutarea atribuțiilor între instituții nu garantează rezultate mai bune

Mai grav este că lupta împotriva consumului de droguri nu poate fi câștigată exclusiv prin acțiuni polițienești. Este nevoie de intervenție psihologică, sprijin familial, educație adaptată noilor generații și servicii medicale accesibile pentru cei care dezvoltă dependențe. Fără aceste componente, orice strategie riscă să rămână doar un exercițiu birocratic.

Reorganizarea instituțională prin desființarea Agenției Naționale Antidrog și înființarea noilor structuri poate reprezenta un pas înainte. Ceea ce contează este capacitatea statului de a interveni rapid, eficient și coordonat acolo unde fenomenul produce victime.

Războiul cu drogurile nu se câștigă prin comunicate și nici prin simpla înșiruire a unor cifre impresionante. Se câștigă atunci când părinții nu mai trăiesc cu teama că propriul copil ar putea deveni următoarea victimă a unui fenomen care, deși combătut oficial cu toate armele statului, continuă să se răspândească alarmant printre cei mai vulnerabili membri ai societății. Carmen DEACONU