De la ignoranţa unora la nepriceperea altora în sportul din Iaşi

Transmisiunile video de la Şedinţele Consiliului Local al Municipiului Iaşi sunt binevenite, nu doar pentru că bietul contribuabil mai află ce se întâmplă în târg, ci şi pentru că vede şi pe cine a votat şi cam cât sunt de implicaţi cei aleşi în generarea binelui comunităţii. Vinerea trecută s-a iscat în Consiliul amintit o gâlceavă, pornită de la aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al CSM Iaşi 2020.

Cosette Chichirău, consilieră din partea Partidului Curaj, aflat în CL în opoziţie, a lansat ideea desfiinţării clubului sportiv subvenţionat de Municipiu (director Iustin Jalaboi), invocând rezultatele slabe ale echipei feminine de handbal şi motivând, în continuare, că mai există o entitate sportivă cu acelaşi nume, CSM (n.a. finanţat de Agenţia Naţională pentru Sport) şi că CSM Iaşi 2020 nu ar mai fi necesară.

Numai că respectiva consilieră nu ştie multe lucruri despre problema în cauză, demonstrând lipsă de documentare, pentru a nu spune ignoranţă. CSM Iaşi 2020 are, pe lângă secţia de handbal, şi alte secţii în structură, care aduc beneficii de imagine Iaşului: secţia de şah, prin performanţele realizate de o mână de sportive talentate şi vrednice, are cele mai bune rezultate din România la senioare (individual şi pe echipe), iar la secţia de tir cu arcul, Nectarios Condurache a devenit în 2024 campion mondial de tineret în proba de field. Echipa feminină a României, cu două arcaşe de la CSM Iaşi 2020 în componenţă, a obţinut medalia de argint la Campionatul European, în proba de arc barebow. Ar mai fi de menţionat şi proiectul voleiului feminin, care evoluează în Divizia A2, cu bune rezultate obţinute de o echipă de adolescente pasionate, şi perspectivele secţiei de scrimă.

În cee ce priveşte Clubul Sportiv Municipal al ANS, înfiinţat în 1968, acesta are 11 secţii sportive, între care doar două sunt pe aceleaşi ramuri cu clubul Primăriei.  

Sigur, în jurul echipei de handbal  CSM Iaşi 2020 există cel mai mare interes, datorită popularităţii sportului şi spectacolului pe care îl oferă, atrăgând astfel și un mare număr de privitori. Din păcate, aici, într-adevăr, gestionarea activităţii este defectuoasă şi rezultatele se văd…

Lipsa de răbdare în realizarea unei construcţii durabile, cu elemente locale într-o mare măsură, a precipitat lucrurile şi au fost aduse la Iaşi jucătoare de prin toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare, unele de nivel mediocru. Totuşi, CSM Iaşi 2020 a promovat în Liga Naţională. A urmat un alt val de legitimări din vara anului trecut şi până astăzi, numărul acestora ajungând la 19! Da, 19, aţi citit bine, care s-au adăugat la cele 10 rămase în formaţie după promovare. Unele, puţine, utile; majoritatea inutile, dacă punem în balanţă rezultatele de până acum.

Acest bilanţ intermediar relevă un management vicios, lipsit de strategie, nu doar pentru handbal, ci pentru tot clubul. Voleibalistele au fost nevoite să joace în diverse săli de sport din Iaşi, neavând un loc stabil, arcaşii se antrenează pe unde apucă, iar şahul nu dispune de o sală în care să se antreneze, drept pentru care nici selecţii nu se pot face.

La înfiinţarea acestui club al Municipiului a existat un deziderat esenţial: menţinerea în Iaşi a sportivilor valoroşi care ajung la nivel de seniori, prin asigurarea unor condiţii de pregătire şi de viaţă optime pentru performanţe înalte. În lotul echipei de handbal, din circa 27 de jucătoare, probabil nici antrenorii nu cunosc cu exactitate numărul acestora, doar două au învăţat handbalul la Iaşi. Şi uite cum, de la ignoranţa unora, care au misiunea de a şti şi de a analiza pe bază de argumente, ajungem la nepriceperea unor manageri puşi să gestioneze banii unei instituţii menite să construiască performanţa şi prestigiul. Şi atunci, mai putem vorbi de binele sportului ieşean?

Daniel CRUDU