Lucrurile scapă de sub control la Poli Iași: patru luni fără salarii!

Într-un Copou apăsat de incertitudine și oboseală, liniștea dinaintea ultimului meci pe teren propriu spune mai mult decât orice declarație. Conferința de presă de joi a fost una „pe fugă”, foarte scurtă, dar marcată de  o stare generalizată la club: frustrare și un sentiment tot mai apăsător că lucrurile scapă de sub control la Politehnica Iași.

Pe hârtie, meciul de sâmbătă, ora 11:00, contra Gloria Bistrița, din penultima etapă a Grupei A din play-out-ul Liga a II-a, ar trebui să fie o simplă formalitate. În realitate, este o confruntare între două echipe fără obiectiv, încărcată de tensiuni nevăzute, de restanțe salariale și de o motivație care pare să se fi risipit undeva pe parcursul sezonului.

Patru luni fără salarii. Patru luni în care jucătorii au continuat să intre pe teren, dar tot mai departe de ceea ce înseamnă implicare totală. Declarațiile antrenorului Tibor Selymes nu lasă loc de interpretări: echipa va juca „atât cât poate”, într-un context în care pregătirea mentală devine mai fragilă decât orice tactică.

În spatele cuvintelor reținute se simte însă o realitate dură: o echipă aflată în insolvență, un vestiar tensionat și o stare de spirit care oscilează între datorie profesională și resemnare. Iar când antrenorul vorbește despre „caracter”, mesajul este clar - pe teren nu se mai joacă doar fotbal, ci și o luptă interioară a fiecărui jucător.

Prezent la conferință, fundașul Mohammed Umar, revenit după o accidentare serioasă, încearcă să aducă o urmă de optimism. Refăcut complet, dornic de joc, el reprezintă poate una dintre puținele energii pozitive într-un grup care pare epuizat.

Dar dincolo de declarații și speranțe, rămâne de văzut ce va înseamna acest ultim meci acasă. Pentru suporteri, poate fi un ultim motiv de a veni în tribune. Pentru jucători, o obligație dusă până la capăt. Pentru club, un final de capitol care nu promite liniște.

În Copou, sâmbătă dimineață nu va fi doar un meci. Va fi o oglindă a unei echipe aflate la limită - între profesionalism și renunțare, între speranță și uzură. Daniel LEONTE