S-au aliniat astrele dezastrului în Copou!

Când marele guru al fotbalului ieșean le-a transmis contemporanilor că s-a trecut la faza a doua a programului de performanță la FC Politehnica, știrea a trecut fie neobservată, fie disprețuită de iubitorii „jocului cu balonul rotund” (ca să nu ieșim din nota nostalgiei sintactice).

Așadar, starețul din chilia Politehnicii s-a izolat o vreme, pentru a pune în aplicare mărețul său plan de „europenizare” a fotbalului din capitala Moldovei, după ce, fapt dovedit, planul cu pricina ar fi triumfat pe la Botoșani și Sfântu Gheorghe. Și, probabil, ar fi triumfat oriunde în altă parte, mai puțin la Iași, unde astrele succesului nu se aliniază niciodată pe deplin, nici măcar în anii electorali în care, se știe, astrologia e cheia tuturor isprăvilor.

Ce a reușit marele salvator e deja de notorietate: a împrumutat clubul cu bani, a adus un impresar care, la rândul său, a adus în Copou, în trei sezoane, vreo șase echipe de fotbal complete, cu rezerve, cu tot, a dat binețe și câinilor de pe stradă pentru a proteja negoțul din dealul Copoului, a strâns în jurul clubului o echipă de nerozi, prezumțioși, a zâmbit în stânga, a zâmbit în dreapta, evident, cu politicienii urcați pe cocoașa bietei Politehnici și... cam atât! De fapt, ca să nu uit, a mai brevetat ceva acest „Che Guevara” al dulcelui târg: „fără numărul” din contabilitatea municipalității!

În doar câțiva ani, milioane de euro din banii ieșenilor s-au dus pe apa Sâmbetei, chivernisiți în disprețul preocupării numite management.

Un eșec neasumat, se vede, chiar dacă fotbalul a consumat, în ultimii ani, la Iași, o sumă comparabilă cu plățile lunare ale tuturor pensionarilor din județ!

Dacă aveți senzația că asta înmoaie vreo conștiință, sunteți în eroare. Managementul e o știință la care norodul nu poate avea acces, că doar nu se cade să fie strânși de părțile sensibile ale corpului cogeamite domni, spirite creatoare în folosul orașului!

Când, în sâmbăta dezastrului de la Sibiu (2-6 cu Hermannstadt) am citit că ne aflăm deja în etapa a doua a planului de salvare a Politehnicii (după ce prima fază se încheiase cu succes!) mi-am adus aminte de „frații” de la răsărit, care au năvălit, după război, să ne elibereze. Eram noi liberi, dar lipsea eliberatorul! Astăzi au venit vreo trei și numărătoarea e în plină desfășurare!

Vin meciuri grele în Copou, vin vremuri dificile pentru fani, dar nu de asta mi-e teamă, ci mai curând de etapa a treia a planului pe care șefii de la club o vor pune în aplicare. Imaginați-vă, doar, cum va fi, în condițiile în care succesul anunțat de ei a mâhnit și umilit deja fanii dintotdeauna orgolioși ai Iașului!

De demisii, nu vă bateți capul. N-au atâta onoare neicălăii pe mâinile cărora a căzut fotbalul Iașului!

Dan M.BREZULEANU