Dependența de rețelele de socializare schimbă viața de familie în moduri neașteptate

Rețelele sociale funcționează ca un drog, spun experții. Soluția? Limite clare pentru toată familia și momente fără telefoane.

Dacă înainte copiii își așteptau părinții la geam, acum îi găsim cu privirea în telefoane sau tablete. Chiar dacă par complet absorbiți de ecrane, nevoia lor de apropiere față de părinți nu a dispărut. În prezent, dependența de telefon și utilizarea excesivă a rețelelor sociale a devenit o provocare majoră pentru relațiile de familie. Copiii caută această legătură într-un mod care aduce alte provocări, greu de acoperit cu adevărat.

Puterea ascunsă a rețelelor sociale asupra minții

Psihiatra Anna Lembke, de la Clinica de Diagnostic Dual în Medicina Adicției de la Stanford, folosește fără ezitare cuvântul „dependență”. „Rețelele sociale sunt, de fapt, un drog și sunt concepute intenționat să funcționeze ca un drog. Totul se bazează pe intensitate, cantitate, varietate: fluxul nesfârșit de conținut, like-urile, numărătoarea constantă a reacțiilor. Asta nu înseamnă că nu le putem folosi, dar înseamnă că trebuie să fim foarte atenți la cum le folosim, la fel cum ar trebui să fim atenți la modul în care folosim orice drog”. Fenomenul de adicție digitală este tot mai prezent în societatea românească, influențând comportamentele atât ale copiilor, cât și ale adulților.

Utilizarea compulsivă a telefonului mobil și a platformelor digitale a devenit un obicei zilnic pentru milioane de români. Andrew Huberman, neurobiolog la Stanford, observă și el că relația adulților cu tehnologia s-a schimbat complet. „Am un prieten care lucrează ca medic obstetrician, asistă la nașteri, și mi-a povestit că multe femei însărcinate pur și simplu nu mai nasc fără telefonul în mână. Iar mâna aceea era, odinioară, cea care se ținea de mâna partenerului. Poate că asta spune mai multe despre relațiile de cuplu decât despre telefoane, dar acestea par să fi devenit un fel de obiecte de siguranță emoțională”.

Huberman afirmă că adulții au devenit „într-un fel infantili” în mediul online. „Suntem precum un bebeluș cu biberonul. Mă întreb dacă nu cumva am regresat și cred că am regresat puțin în ceea ce privește comportamentul nostru online, incapacitatea noastră de a ne comporta ca adulți”. Astfel, părinții ajung să fie uneori ca niște copii care încearcă să pună limite altor copii. „Atunci când e vorba despre rețelele sociale noi, părinții, suntem uneori doar niște copii care încearcă să le pună limite altor copii”. Specialiștii subliniază importanța educației digitale și a conștientizării riscurilor asociate dependenței de rețele sociale.

Când dependența se mută în familie

Cu cât copiii încep mai devreme să folosească rețelele sociale, cu atât riscurile cresc, mai ales pentru creierele lor aflate în dezvoltare. În România, vârsta la care copiii primesc primul smartphone scade constant, ceea ce crește expunerea la conținut digital și la riscul de dependență. Anna Lembke recomandă să nu li se cumpere copiilor telefoane inteligente înainte de vârsta de 13 ani, iar accesul la internet să fie controlat și supravegheat.

Totuși, nu doar copiii sunt afectați. „Vedem familii în care părinții se plâng că copiii lor stau pe telefoane, iar în timpul discuției, sună telefonul sau primesc un mesaj, iar ei se uită la telefoanele lor, fiind în mod evident la fel de dependenți”. Studiile recente arată că timpul petrecut pe rețele sociale de întreaga familie a crescut semnificativ în ultimii ani.

De aceea, reducerea dependenței de tehnologie ar trebui să fie o acțiune comună. Este o provocare pentru întreaga familie. În România, peste nouă milioane de utilizatori sunt activi pe TikTok, iar printre ei se află copii, părinți și chiar bunici. Platforme precum Instagram, Facebook și TikTok sunt prezente în viața cotidiană a tuturor generațiilor.

Pași simpli care pot schimba rutina zilnică

Nu mai putem reveni la perioada fără rețele sociale, dar putem reduce riscurile. Lembke crede că primul pas este să avem o discuție sinceră în familie despre cât de adictive sunt aceste platforme și despre mecanismele care ne atrag: notificări, invitații de a posta, comentarii, reacții, scroll infinit. Este recomandat ca părinții să stabilească reguli clare pentru utilizarea dispozitivelor electronice, astfel încât timpul petrecut în fața ecranelor să fie limitat.

Un alt pas important este crearea unui acord clar în familie, un fel de regulă digitală pe care să o respecte toți. Trebuie stabilit când este în regulă să folosim dispozitivele și când nu, dar și ce activități putem face împreună, fără ecrane. Specialiștii în sănătate mintală recomandă stabilirea unor intervale orare fără acces la telefon sau tabletă, pentru a încuraja interacțiunea directă între membrii familiei.

Lembke și Huberman recomandă să avem momente bine stabilite pentru utilizarea rețelelor sociale și perioade din zi în care să nu folosim deloc telefonul. Întâlnirile față în față și activitățile care aduc bucurie, cum ar fi sportul, ar trebui să fie prioritare. Psihologii atrag atenția că timpul petrecut offline contribuie la dezvoltarea sănătoasă a relațiilor familiale și la reducerea stresului digital.

Un truc care îi ajută pe adolescenți să se reconecteze

Pentru adolescenți, o idee practică este „deconectarea în grup”. Adică întâlniri în care nimeni nu are telefonul la el, astfel încât nimeni să nu simtă că pierde ceva, pentru că toți sunt prezenți unii cu alții. Acest tip de socializare offline poate diminua efectele negative ale izolării cauzate de dependența de dispozitive digitale.

Ce nu poate înlocui niciun ecran

Tehnologia de azi aduce riscul ca părinții și copiii să se îndepărteze. Poți să fii în aceeași casă, pe aceeași canapea, dar fiecare să trăiască în lumea propriului ecran. Conectarea reală, dialogul și sprijinul emoțional sunt elemente esențiale pentru o viață de familie sănătoasă.

Cercetători precum Daniel Siegel și Tina Payne Bryson arată că prezența emoțională și atenția constantă a părintelui influențează pe termen lung dezvoltarea copilului. Legislația poate ține copiii departe de rețelele sociale, dar nu le poate oferi ceea ce doar părinții pot: prezență reală și implicare. Sănătatea mintală a copiilor este strâns legată de calitatea relațiilor cu adulții din familie.

Așa cum spune Siegel, copiii nu au nevoie de părinți perfecți. Au nevoie de părinți disponibili, care să fie acolo nu doar fizic, ci și cu atenția și sufletul. Aceasta este cea mai bună cale de a combate atracția ecranelor. Un echilibru între tehnologie și viața offline rămâne cheia pentru prevenirea dependenței digitale în familie.

În final, dependența de tehnologie nu este doar a copiilor, ci a întregii familii. Soluția nu stă doar în reguli sau legislație, ci în relații autentice și timp petrecut împreună, departe de ecrane. Educația digitală, comunicarea sinceră și implicarea părinților sunt cele mai eficiente metode pentru a limita efectele negative ale rețelelor sociale asupra vieții de familie.