Insula superbă din Europa cu mai multe pisici decât locuitori. Este atât de mică încât o explorezi într-o zi / Farmecul orășelului e copleșitor

Plajele spectaculoase, casele albe și ritmul relaxat al vieții au transformat insulele mediteraneene ale Spaniei în destinații de top pentru turiști din toată lumea. De la agitația vibrantă din Ibiza până la liniștea cristalină a apelor din Formentera, fiecare insulă oferă un amestec perfect de natură, istorie și hedonism, însă una are mai multe pisici decât locuitori!

Mallorca, Menorca, Ibiza și Formentera, vedetele Mediteranei

Fiecare insulă spaniolă are un farmec aparte. Mallorca atrage prin plajele întinse, orașele istorice precum Palma și peisajele montane spectaculoase ale Sierra de Tramuntana. Menorca impresionează prin natură nealterată și un stil de viață mai liniștit, fiind o destinație ideală pentru familii și cupluri în căutare de relaxare.

Pe de altă parte, Ibiza este cunoscută la nivel mondial pentru viața de noapte extravagantă, dar și pentru satele sale pitorești și golfurile ascunse. Formentera, cea mai mică și mai liniștită dintre surori, este un paradis pentru iubitorii de natură, biciclete și plaje cu nisip alb și ape turcoaz, notează CNN.

Nueva Tabarca, insula cu mai multe pisici decât oameni

La sud de Insulele Baleare, în apropierea orașului Alicante, se află o insulă discretă, puțin cunoscută turiștilot: Nueva Tabarca. Spre deosebire de insulele celebre ale Spaniei, Tabarca oferă o experiență complet diferită – liniște, natură nealterată și o comunitate restrânsă care păstrează vie istoria locului.

Cu o lungime de doar 1.800 de metri și o lățime de 400 de metri, Tabarca este cea mai mică insulă locuită permanent din Spania, având doar aproximativ 50 de locuitori. Este, în același timp, una dintre puținele insule care nu au fost afectate masiv de turismul de masă și urbanizarea excesivă.

captura foto CNN

O istorie cu rădăcini în Tunisia

Numele „Nueva Tabarca” își are originile în istorie. În secolul al XVI-lea, o altă insulă cu același nume se afla în largul coastelor Tunisiei, faimoasă pentru recoltarea coralului roșu. Așezarea de acolo era populată în mare parte de italieni, mai ales genovezi, și era administrată de familia Lomellini.

În 1741, insula originală a fost cucerită de forțele Bey-ului din Tunis. Supraviețuitorii au fost capturați sau forțați să fugă. O parte dintre aceștia au fost adăpostiți de coroana spaniolă, care le-a oferit un nou cămin pe o mică insulă numită atunci Illa Plana, rebotezată ulterior în Nueva Tabarca.

Spaniolii au fortificat insula, au trasat străzi drepte și au construit o piață centrală și ziduri de apărare, menite să apere locuitorii de atacurile piraților. Aceste structuri istorice sunt vizibile și astăzi, oferind o călătorie în timp pentru vizitatori.

O diasporă tabarchină și o moștenire vie

Exilul tabarkinilor nu s-a oprit în Spania. O parte s-a stabilit și în Sardinia, în localitățile Carloforte și Calasetta. Până astăzi, urmașii lor păstrează dialectul „tabarchino” și o serie de tradiții culturale unice. În 2024, comunitățile tabarchine din Spania, Tunisia și Italia s-au reunit simbolic în Pegli, lângă Genova, pentru a celebra identitatea lor comună.

Tabarca, insula turiștilor de o zi și a pisicilor

Astăzi, Tabarca este o destinație preferată pentru excursii de o zi. Accesibilă cu feribotul din Alicante, Santa Pola sau Benidorm, insula devine aglomerată în sezonul estival, când poate primi până la 10.000 de turiști, deși nu are capacitatea infrastructurală a insulelor mari.

 În 1986, Tabarca a fost desemnată prima rezervație marină a Spaniei, un statut care a contribuit la protejarea biodiversității. Două treimi din suprafața insulei rămân sălbatice, iar apele cristaline sunt un paradis pentru scufundări și snorkeling.

Frumusețea insulei este dată și de pisici, care sunt mai numeroase decât locuitorii. Un studiu din 2023 estima că populația de feline este aproape dublă față de cea umană.

Provocările unei comunități mici și izolate

Viața pe o insulă atât de mică are și dezavantaje. În sezonul rece, serviciile de transport cu feribotul sunt rare, iar insula poate deveni aproape pustie. Carmen Martí, președinta Asociației Locuitorilor, atrage atenția asupra dificultăților legate de accesul la îngrijire medicală, lipsa serviciilor publice și îmbătrânirea populației.

Asociația militează pentru drepturi similare cu cele ale altor insule spaniole, cum ar fi transportul subvenționat și accesul garantat la continent. Se propune și un sistem electronic de bilete pentru a monitoriza numărul real de vizitatori și adaptarea serviciilor publice la nevoile reale.

Un patrimoniu de protejat

În 2025, autoritățile din Alicante au adoptat o lege specială pentru protejarea patrimoniului arhitectural al insulei. Sunt vizate clădirile istorice, fortificațiile și structura urbană unică a localității. În centrul acestor eforturi se află fortul insulei, o clădire impunătoare care odinioară adăpostea o garnizoană militară.

 Fortul, farul din apropiere și cimitirul insular alcătuiesc un peisaj aparte, în contrast cu siluetele zgârie-norilor din Alicante, vizibile la orizont.