Postul intermitent, demontat de un nou studiu. Fără restricții alimentare, efectele sunt aproape zero

* postul intermitent e promovat ca o „scurtătură” spre un metabolism mai bun * un nou studiu arată însă că, dacă aportul caloric rămâne practic același, simpla mutare a meselor într-o fereastră de 8 ore nu aduce automat îmbunătățiri măsurabile ale glicemiei, colesterolului sau tensiunii arteriale

Un studiu publicat în Science Translational Medicine arată că postul intermitent cu aport caloric neschimbat nu îmbunătățește rapid markerii metabolici, dar poate modifica ceasul biologic.

Cercetarea, realizată de o echipă de la Institutul German de Nutriție Umană Potsdam-Rehbruecke (DIfE), a inclus 31 de femei supraponderale sau obeze într-un design randomizat, crossover. Timp de câte două săptămâni, participantele au alternat două programe: mâncat între 08:00–16:00 (early TRE) și 13:00–21:00 (late TRE). Important: dieta a fost aproape izocalorică – adică meniul și energia totală au rămas, în linii mari, aceleași, tocmai ca să fie testat efectul „orei”, nu al „mai puținului”.

Rezultatul care modifică povestea

După aceste intervenții scurte, cercetătorii au raportat o scădere ușoară în greutate, dar fără modificări semnificative ale markerilor cardiometabolici: glicemie/indicatori ai controlului glicemic, tensiune arterială, lipide – indiferent dacă mesele au fost devansate sau mutate mai târziu. Cu alte cuvinte: dacă nu apare și un deficit energetic, „fereastra” nu garantează beneficii metabolice rapide. Autorii formulează direct ipoteza care schimbă interpretarea multor promisiuni de pe internet: efectele pozitive observate în alte studii ar putea veni, de fapt, din restricția calorică care apare frecvent „din mers” când limitezi orele de masă (mănânci mai rar și, adesea, mai puțin), nu din ceasul în sine.

Un efect clar a fost deplasarea ritmurilor circadiene: organismul și-a „reglat” ceasurile interne în funcție de intervalul de alimentație, cu legături posibile către somn și sincronizarea biologică. Concluzia practică e mai nuanțată decât „TRE nu funcționează”: momentul meselor contează, dar nu e singurul motor al sănătății metabolice. Studiul a fost limitat și a inclus doar femei – deci nu e „verdict final”, ci o piesă importantă într-un puzzle mai mare. Mesajul principal rămâne însă util: dacă obiectivul este scăderea în greutate sau îmbunătățirea markerilor metabolici, bilanțul energetic și calitatea dietei rămân decisive, iar „mănânc doar în 8 ore” nu e un bilet automat spre rezultate.

Tania DAMIAN