Drumul neașteptat al Sf. Cuv. Pelaghia și Taisia către o viață care schimbă totul

Pe 8 octombrie, Calendarul Ortodox le pomenește pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia și pe Sfânta Cuvioasă Taisia, două femei care au lăsat în urmă viața de dinainte și au ales pocăința, rugăciunea și retragerea în smerenie.

Sunt vieți care se schimbă atât de mult, încât nu pot trece neobservate. Așa s-a întâmplat și cu Sfânta Cuvioasă Pelaghia și Sfânta Cuvioasă Taisia, pomenite pe 8 octombrie în Calendarul Ortodox.

Ambele au avut un trecut legat de lumea artistică și de o viață departe de valorile creștine. Prin întâlniri care le-au marcat și prin sprijin duhovnicesc, au ales un drum cu totul diferit. De aici începe povestea care le-a făcut cunoscute în tradiția Bisericii.

Povestea plecării Pelaghiei ascunde mai mult decât pare

Sfânta Cuvioasă Pelaghia a fost artistă la teatrul din Antiohia. Viața ei era una lipsită de rânduială, așa cum arată tradiția bisericească. Schimbarea a venit când l-a întâlnit pe episcopul Non din Iliopoli, cel care a ajutat-o să se apropie de credința creștină.

După ce s-a căit pentru greșelile sale, episcopul Non a botezat-o, iar ea a primit numele Pelaghia. A fost apoi încredințată diaconiței Romana, care a ajutat-o să meargă pe calea cea bună. Nu a fost doar o schimbare de nume, ci începutul unei vieți complet noi.

Pelaghia a renunțat la tot ce avea. Și-a împărțit averea slujitorilor și Bisericii, arătând că nu mai vrea să se întoarcă la viața de dinainte. La opt zile după botez, a plecat pe ascuns spre Ierusalim.

Acolo s-a retras în pustiu, într-o chilie, și a luat numele de Pelaghie. S-a deghizat în călugăr și a trăit în rugăciune, departe de lumea pe care o știa. Abia la moartea ei, în anul 457, s-a aflat că Pelaghie era, de fapt, Pelaghia.

Un gest care a schimbat un destin

Retragerea ei nu a fost doar o plecare dintr-un loc în altul. Pentru Pelaghia, drumul spre Ierusalim a însemnat ruperea definitivă de trecut și alegerea unei vieți simple, în liniște. A fost înmormântată chiar în chilia unde a trăit.

Câteva momente esențiale din viața Sfintei Pelaghia:

• a fost artistă la teatrul din Antiohia;


• s-a apropiat de credință prin episcopul Non din Iliopoli;


• a fost botezată cu numele Pelaghia;


• și-a împărțit averea slujitorilor și Bisericii;


• s-a retras în pustiu, la Ierusalim, sub numele Pelaghie.

Troparul, glas 8

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Pelaghia, duhul tău.

Taisia și drumul către liniștea sufletului

Sfânta Cuvioasă Taisia s-a născut în Alexandria Egiptului, din părinți păgâni. A descoperit credința ortodoxă prin slujitorul casei, Ahmes, cunoscut și ca Teodor. Acesta a dus-o la episcopul Vivantius, iar Taisia a primit botezul.

Teodor a murit ca martir în timpul persecuțiilor împăratului Galeriu. După această perioadă, Taisia a ajuns artistă și a dus o viață dezordonată. Totuși, această etapă nu a fost finalul poveștii ei.

Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului a venit să o cunoască. Prin sfaturile lui, Taisia s-a căit pentru viața ei și a ales să se schimbe, urmând un drum asemănător cu cel al Pelaghiei.

Taisia s-a retras într-o mănăstire de lângă Alexandria, unde a trăit trei ani, rugându-se și plângându-și păcatele. Viața ei a devenit una de liniște, rugăciune și smerenie.

Ultimii pași ai Taisiei înainte de sfârșit

După trei ani de nevoință, Sfântul Pafnutie a aflat, printr-o descoperire, că Taisia era bolnavă. A mers la ea și i-a adus Sfintele Taine. Două săptămâni mai târziu, Taisia a trecut la Domnul, în anul 340.

Viața ei rămâne în amintirea Bisericii prin câteva fapte clare:

• s-a născut în Alexandria Egiptului, din părinți păgâni;


• a descoperit credința prin Teodor, slujitorul casei;


• a fost botezată după întâlnirea cu episcopul Vivantius;


• s-a căit prin sfaturile Sfântului Pafnutie;


• s-a retras într-o mănăstire de lângă Alexandria.

Troparul, glas 8

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Taisia, duhul tău.

Două destine unite de aceeași alegere

Poveștile Sfintei Pelaghia și Sfintei Taisia au multe în comun. Ambele au fost legate de lumea artistică, ambele au avut un trecut considerat păcătos și ambele au ales, în final, pocăința. Nu a fost o schimbare de suprafață, ci una profundă.

Pelaghia a renunțat la tot ce avea, a plecat la Ierusalim și s-a ascuns sub chip de călugăr. Taisia a lăsat viața de dinainte și s-a retras într-o mănăstire, trăind trei ani în rugăciune. Fiecare a avut un drum propriu, dar scopul a fost același.

În ambele cazuri, un om al Bisericii a avut un rol esențial. Pentru Pelaghia a fost episcopul Non din Iliopoli, iar pentru Taisia, Sfântul Cuvios Pafnutie din Tebaida Egiptului.

Troparul cântat pentru fiecare subliniază aceeași idee: grija pentru suflet, nu pentru trupul trecător. Cuvintele sunt simple, dar pline de sens, arătând cum vede Biserica pocăința acestor două sfinte.

O zi din calendar cu semnificații adânci

Pe 8 octombrie, Calendarul Ortodox le aduce în atenția credincioșilor pe Sfânta Cuvioasă Pelaghia și pe Sfânta Cuvioasă Taisia. Viețile lor sunt exemple de întoarcere și schimbare interioară. Nu prin multe cuvinte, ci prin faptele care au rămas în memoria Bisericii.

Pelaghia a murit în anul 457, după o viață trăită în pustiu. Taisia a trecut la Domnul în anul 340, după trei ani de nevoință într-o mănăstire de lângă Alexandria. Ambele sunt pomenite ca sfinte cuvioase.

Dincolo de date și locuri, rămâne ideea că viața unui om se poate schimba cu adevărat. În aceste două povești, schimbarea nu a fost ușoară și nici comodă. A însemnat renunțare, rugăciune, îndrumare și multă smerenie.

Pomenirea lor pe 8 octombrie nu este doar o amintire. Pentru credincioși, Sfânta Pelaghia și Sfânta Taisia rămân exemple de pocăință sinceră, de curaj în fața trecutului și de dorință de a trăi mai aproape de Dumnezeu.