18 ianuarie, zi „grea” în calendarul popular. Circovii de iarnă și sărbătoarea Sfinților Atanasie și Chiril

Pe 18 ianuarie, credincioșii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Atanasie și Chiril, două nume care au rămas, de secole, sinonime cu fermitatea în credință și cu inteligența duhovnicească. Într-o vreme marcată de dispute teologice, tensiuni politice și presiuni asupra Bisericii, cei doi ierarhi ai Alexandriei au fost repere de echilibru: au apărat învățătura creștină, au scris, au format comunități și au plătit, nu o dată, prețul izolării pentru ceea ce considerau adevăr.

Sfântul Atanasie cel Mare este cunoscut ca unul dintre cei mai importanți apărători ai credinței creștine din primele veacuri. A rămas în memoria Bisericii prin tăria cu care a susținut dreapta credință în vremuri în care confuziile doctrinare risipiseră unitatea comunităților. Tradiția îl descrie ca pe un om al deciziilor grele: calm, neînduplecat când era vorba despre esențial, dar în același timp atent la rănile oamenilor și la nevoia lor de sprijin.

Sfântul Chiril al Alexandriei, sărbătorit în aceeași zi, continuă această linie de apărare a credinței, fiind recunoscut pentru profunzimea teologică și pentru rolul său în clarificarea unor învățături care au modelat ulterior viața Bisericii. Pentru credincioși, Chiril rămâne o voce a limpezimii: aceea care nu confundă credința cu opinia și nici convingerea cu orgoliul.

Dincolo de biografii și de detaliile istorice, prăznuirea de pe 18 ianuarie are un mesaj simplu, dar puternic: adevărul are nevoie de oameni care nu se tem să-l apere, chiar și atunci când devine incomod. Într-o epocă în care „adevărul” pare adesea negociabil, iar convingerile sunt testate de valuri de informație, Sfinții Atanasie și Chiril propun o lecție de actualitate: discernământ, statornicie și responsabilitate față de cuvânt.

În biserici, ziua este marcată prin slujbe de pomenire și rugăciuni, iar pentru mulți credincioși este și un prilej de a se gândi la propriile lupte: cu îndoiala, cu frica, cu presiunea de a fi „pe placul tuturor”. În tradiția ortodoxă, sfinții nu sunt doar modele de morală, ci și martori ai unei vieți trăite cu sens, în care alegerea binelui nu e un slogan, ci un exercițiu zilnic.

Prăznuirea Sfinților Atanasie și Chiril reamintește că există momente în care tăcerea nu e pace, ci renunțare. Și că, uneori, cea mai curajoasă formă de a rămâne om întreg este să-ți aperi, cu blândețe și fără ostentație, ceea ce știi că e drept.

În tradiția populară, 18 ianuarie nu este doar ziua de prăznuire a Sfinților Atanasie și Chiril, ci și ultima zi a „Circovilor de iarnă” (numiți în multe locuri și „Fulgerătoarele”) – un ciclu de trei zile, 16–18 ianuarie, considerate „zile grele”, ținute pentru apărare de boală, pagubă și vreme rea. În unele zone, sărbătoarea apare chiar cu numele de „Atanasia ciumelor” sau „Tănase de Ciumă”, iar credința spune că Atanasie și Chiril „țin ciuma în lanț”, motiv pentru care oamenii evitau munca și făceau pomeniri (colivă, colaci, turte), cu gând de protecție pentru casă, animale și păsările din gospodărie.