28 noiembrie, Ziua Bucovinei

În fiecare an, la 28 noiembrie, România își întoarce privirea spre nord, spre dealurile molcome, clopotnițele albe și mănăstirile de poveste ale Bucovinei. Nu este doar o sărbătoare „de calendar”, ci un moment de memorie colectivă: în această zi, în 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit la Cernăuți, a votat în unanimitate „unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu Regatul României”. Din 2015, prin Legea nr. 250, 28 noiembrie a devenit oficial Ziua Bucovinei, sărbătoare publică a României, menită să comemoreze acest gest hotărâtor pentru întregirea țării. 

Bucovina înainte de unire: o inimă de Moldova, sub altă stăpânire

Bucovina istorică a fost, secole la rând, parte a Moldovei. În hotarele ei se află „vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița”, adică locurile unde se leagă memoria atâtor voievozi – de la Ștefan cel Mare la Bogdan I. mnlr.ro

În 1775, în urma înțelegerilor dintre Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman, partea de nord a Moldovei este smulsă din trupul țării și intră sub administrație austriacă. Aproape un secol și jumătate, Bucovina trăiește o istorie „dublă”: pe de o parte, modernizarea administrativă și contactul cu Europa Centrală; pe de altă parte, durerile unui popor care își simte limba, credința și identitatea puse la încercare. În acest context se nasc și se afirmă elitele bucovinene – intelectuali, politicieni, preoți, profesori –, care păstrează vie ideea de apartenență la națiunea română. Printre figurile simbol ale momentului Marii Uniri se numără Iancu Flondor, Sextil Pușcariu, Valeriu Braniște, Ilie Lazăr, Isidor Bodea, lideri ai mișcării patriotice care vor juca un rol crucial în 1918. 

28 noiembrie 1918: Cernăuți, ora hotărârii

Toamna lui 1918 este una a prăbușirilor imperiale și a reconfigurărilor naționale în toată Europa. La Cernăuți, după retragerea administrației habsburgice, se constituie Consiliul Național Român, care convoacă Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanți ai tuturor comunităților din provincie.În sala sinodală a reședinței mitropolitane, Congresul adoptă, la 15/28 noiembrie 1918, moțiunea de unire cu România. Textul ei, devenit istoric, proclamă „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.  Prin acest act, Bucovina revine la „țara din care fusese ruptă în 1775”, după aproape 144 de ani de stăpânire străină. Basilica.ro+1 Unirea Bucovinei va fi apoi urmată și încununată de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, care consfințește unirea Transilvaniei și a celorlalte provincii românești cu Regatul României. 

Ziua Bucovinei – sărbătoare publică în România de astăzi

Multă vreme, 28 noiembrie a trăit mai ales în memoria istorică și în ceremonialul local. Din 2015 însă, Parlamentul României adoptă Legea nr. 250, prin care ziua de 28 noiembrie este declarată oficial „Ziua Bucovinei”. Actul este promulgat de președinte la 28 octombrie 2015 și publicat în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015. Legea prevede marcarea sărbătorii prin manifestări culturale, educative și științifice, organizate de autorități publice, instituții de învățământ și cultură, dar și de societatea civilă. În jurul acestei date, orașe precum Suceava, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc sau Putna găzduiesc ceremonii oficiale, depuneri de coroane la monumentele lui Iancu Flondor și alte personalități, slujbe de pomenire, concerte, expoziții și programe artistice dedicate Bucovinei. În 2025, de pildă, la Suceava și în întreaga eparhie au fost anunțate programe ample, de la ceremonii religioase și civice până la un „decalog la Ziua Bucovinei”, propus credincioșilor ca îndemn la responsabilitate, memorie și unitate. 

Dincolo de granițe: Bucovina împărțită, memoria întreagă

O parte a Bucovinei istorice se află astăzi în granițele României (cunoscuta „Bucovină de Sud”, cu centrul la Suceava), iar cealaltă parte – „Bucovina de Nord”, cu orașul Cernăuți – aparține Ucrainei. Unirea din 1918 a privit Bucovina „în vechile ei hotare”, dar realitățile geopolitice ale secolului XX au redesenat granițele. În ciuda acestor rupturi, Ziua Bucovinei poate fi privită ca un prilej de dialog și punte peste frontiere: o chemare la recunoașterea unei moșteniri culturale comune – de limbă, credință, tradiții – și la respect pentru comunitățile românești care trăiesc astăzi în nordul Bucovinei.