„Abonamentul” la viață s-a scumpit. La Iași, medicamentele unui bolnav cronic costă cât întreținerea

* un pensionar cu hipertensiune, diabet sau boli de inimă sau alte afec’iuni cronice ajunge să plătească lunar între 300 și 400 de lei doar pe pastile * dacă adaugă analize și controale la clinicile private, suma se apropie de 1.000 de lei * în condițiile în care la spitalele de stat se așteaptă luni întregi pentru investigații, sănătatea a devenit o cheltuială obligatorie, la fel ca întreținerea locuinței

Scumpirea medicamentelor cu aproape 25% în ultimul an nu e doar o statistică. Pentru mii de pensionari din Iași, cifra înseamnă rețete mai scumpe și bonuri de farmacie care lasă portofelul gol înainte de mijlocul lunii. Hipertensiunea, diabetul și bolile cardiace nu vin niciodată singure, iar tratamentele necesare se adună. Rețetele includ antihipertensive, statine pentru colesterol, anticoagulante, uneori medicamente pentru diabet și aproape mereu suplimente recomandate pentru protecția stomacului sau a articulațiilor. În medie, un bolnav cronic plătește între 300 și 400 de lei lunar doar pentru medicamente, un procent semnificativ din pensia medie, care la Iași a fost ]n jur de 2.400 de lei.

Acesta este doar începutul. Pentru că medicamentele nu rezolvă tot, controalele și investigațiile sunt obligatorii. Aici, sistemul public ridică un zid greu de trecut: listele de așteptare pentru consultații cardiologice sau pentru ecografii ajung la șase luni, iar în unele cazuri chiar la nouă. În fața unei boli care nu așteaptă, pensionarii merg la privat. Tarifele sunt clare și împovărătoare: un consult cardiologic costă 250–300 de lei, o ecografie cardiacă ajunge la 400, monitorizările Holter se învârt tot în jur de 300 de lei, iar un set de analize uzuale, precum hemoleucograma, glicemia și profilul lipidic, se ridică la 150–200 de lei.

Sănătatea a devenit un lux

Calculul e simplu și crud. Într-o lună, un bolnav cronic din Iași poate ajunge să cheltuiască între 800 și 1.000 de lei pentru a-și ține boala sub control. Într-un oraș unde mulți pensionari trăiesc cu pensii nu foarte mari, sănătatea devine un lux, iar supraviețuirea se face cu preț fix. Viața e pusă la tarabă, cu etichetă și TVA, iar întrebarea nu mai este ce recomandă medicul, ci cât își permite pacientul să plătească.

În acest context, „abonamentul la viață” nu mai este o metaforă. Este realitatea lunară a zecilor de mii de vârstnici din Iași care se trezesc la început de lună cu aceeași dilemă: pastile sau facturi? Își împart tratamentele pe zile, reduc doze după ureche sau amână investigații vitale, doar pentru a putea supraviețui.

Sănătatea a devenit o cheltuială fixă, la fel ca întreținerea. Diferența e că lipsa unei plăți la bloc îți aduce penalizări, dar lipsa unei pastile te poate costa viața. Aceasta este drama mută a pensionarilor din Iași: oameni care au muncit o viață întreagă și acum, când ar trebui să fie protejați, își văd sănătatea transformată într-un contract lunar imposibil de onorat.

Maura ANGHEL