* dispariția Marilenei DʼAlbon închide un capitol al memoriei culturale și academice a Iașului * plecarea sa lasă orașul fără ultima voce directă a unei epoci în care spiritul științific și dialogul intelectual dădeau identitate capitalei Moldovei

O veste venită din partea Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, prin vocea prof. univ. dr. Richard Constantinescu, a zguduit comunitatea academică: Marilena DʼAlbon, fiica marelui savant Grigore T. Popa, s-a stins din viață. Dispariția sa lasă orașul fără ultima voce directă a unei epoci dispărute, în care Iașul pulsa de dialog, rafinament și cultură.

Grigore T. Popa (1892–1948) a fost unul dintre cei mai importanți savanți români ai secolului XX. Profesor de anatomie la Universitatea din Iași, a rămas în istoria medicinei prin descoperirea sistemului port hipotalamo-hipofizar, o contribuție fundamentală la neuroendocrinologie. Publicațiile sale științifice l-au consacrat internațional, iar numele său se leagă de rigoare academică și viziune. Totodată, a fost un spirit liber și angajat civic. Dincolo de laborator, Popa a fost un intelectual angajat, fondator al revistei Însemnări ieșene, unde s-au întâlnit mari nume ale literaturii și culturii române: Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Ionel Teodoreanu sau Garabet Ibrăileanu. A fost un spirit liber, incomod pentru regimul comunist instaurat după al Doilea Război Mondial, motiv pentru care moartea sa în 1948 a coincis cu ștergerea numelui său din manuale și din spațiul public.

Cine a fost Marilena DʼAlbon

Fiica sa, Marilena DʼAlbon, a dus mai departe, discret dar ferm, memoria tatălui și a unei întregi generații intelectuale. Crescută într-o familie în care știința și cultura erau parte din viața de zi cu zi, ea a rămas până la capăt o martoră discretă, dar esențială, a lumii formate în jurul tatălui său, Grigore T. Popa.

În casa familiei din Păcurari, a fost martora copilăriei petrecute în preajma profesorilor și scriitorilor ieșeni. Evoca emoționant serile în care, de după ușă, asculta dialogurile părinților cu personalități ale vremii – întâlniri care transformau locuința într-un veritabil salon cultural. „În apartamentul său din Piața Unirii, Marilena păstra portretul tatălui și volume rare, mărturisind prin simpla lor prezență legătura cu acea lume dispărută. Povestirile sale despre Sadoveanu, Topîrceanu sau verile petrecute la Slănic Moldova erau fragmente de istorie vie, prin care Iașul își recăpăta memoria culturală”, spune prof. univ. dr. Richard Constantinescu, de la UMF Iași.

Marilena DʼAlbon a traversat deceniile comunismului și anii tranziției cu aceeași discreție nobilă. Nu a cerut recunoaștere, dar a rămas o prezență care amintea că valorile autentice nu dispar, ci supraviețuiesc prin oameni. Astăzi, odată cu dispariția ei, Iașul rămâne mai sărac. Plecarea sa înseamnă nu doar pierderea unei persoane apropiate pentru comunitatea academică, ci și dispariția ultimei martore directe a unei lumi dispărute – Iașul intelectual al primei jumătăți a secolului XX. Prin poveștile ei, orașul își putea regăsi rădăcinile și înțelege mai bine ce înseamnă demnitatea culturală.

Maura ANGHEL