„România are nevoie de noi toți”

 * dialog cu Emanuela Ana Surdu, președinta și fondatoarea Asociației Dansk Rumænsk Kulturel Humanitær Hjælp

 

 

Departe de casă, dar niciodată departe de inimă – așa trăiesc mulți români plecați peste hotare, care își păstrează rădăcinile vii prin gesturi de solidaritate. Emanuela Ana Surdu, stabilită în Danemarca, a transformat dorul în acțiune, sprijinind comunități vulnerabile din România prin asociația pe care a fondat-o. Cu ajutorul românilor din diaspora și al danezilor, ea aduce speranță celor care au nevoie. Povestea este despre altruism, conexiuni puternice și convingerea că „România are nevoie de noi toți”.

 

- Ce v-a determinat să plecați în Danemarca și cum v-ați construit o viață acolo?

- Am plecat în Danemarca pentru un viitor mai bun, dar România a rămas mereu în inima mea. A fost greu la început, dar am învățat să mă adaptez și să-mi construiesc o viață stabilă, păstrând mereu legătura cu rădăcinile mele. România rămâne o parte esențială din existența mea, indiferent de distanță. Familia, prietenii și amintirile mă țin mereu conectată.

 

- Ce vă motivează să ajutați comunitățile din România?

 

- Gândul că sunt oameni acasă care se luptă cu greutăți, în timp ce eu am șansa unui trai mai bun. Nu pot să stau deoparte când știu că un gest mic poate schimba viața cuiva.

 

- Cum a început implicarea dvs în proiecte umanitare?

- Totul a pornit de la o conversație telefonică cu o prietenă care lucra într-un centru pentru copii instituționalizați. Apoi, am realizat cât de mare e nevoia și am început să organizez ajutoare mai mari, cu sprijinul comunității românești din Danemarca, dar și al comunității daneze. O inițiativă mică, dar care a crescut treptat și m-a determinlat să fondez o asociație umanitară non-profit româno-daneză.

 

- Care sunt cele mai mari provocări?

 

- Provocările sunt multiple, de la găsirea resurselor, transportul și asigurarea că ajutoarele ajung unde trebuie. Dar cea mai mare provocare este să menținem interesul oamenilor pe termen lung.

 

- Ce v-a impresionat cel mai mult în experiențele de voluntariat?

- Recunoștința și bucuria sinceră a celor care solicită ajutorul, dar și cei care îl primesc. Aici fac referire la asociațiile umanitare cu care am colaborat și nu numai. Când primești o fotografie cu cel căruia i-a fost atribuit ajutorul, acel zâmbet de copil, o lacrimă de bucurie de la un bătrân și acel „Mulțumesc“, știi că tot efortul a meritat. Și mai ales interesul comunității române din Danemarca de a se implica.

 

- Cum ați aflat despre Asociația „Surâsul Albastru” pentru copiii cu autism și ce v-a determinat să-i sprijiniți?

 

- Am descoperit-o printr-un prieten și am fost impresionata de devotamentul lor față de copiii cu autism. Am simțit că trebuie să fac parte din această misiune.

 

- Ce ajutoare ați reușit să direcționați către acești copii?

- A fost un ajutor financiar în jur de 35 de mii koroane daneze (echivalentul a 5.000 euro aproximativ). Acest lucru a putut fi făcut datorită unei donații făcută către asociația noastră de către o societate daneză Orifarm, fondată de Hans Bøgh-Sørensen, consul onorific al României în Odense. Este fondator și președinte al Consiliului de Administrație al companiei Orifarm Group A/S, Danemarca. Sper ca pe viitor ajutorul să fie mult mai mare.

 

- Cum ați simțit că au fost primite aceste ajutoare?

 

- Pur și simplu când am luat legatura cu președinta acestei asociații (Cristina Nichita – n.r.) și am exprimat intenția de a ajuta, a rămas fără cuvinte, dar în aceiași măsură și foarte bucuroasă. Nu există satisfacție mai mare decât să știi că ai putut aduce puțină lumină în viața cuiva.

 

- Cât de mare este nevoia de sprijin în România și ce schimbări ați vrea să vedeți?

 

- Nevoia este uriașă și constantă . Aș vrea să văd mai mult sprijin pentru copiii cu nevoi speciale, mai multă înțelegere și mai puține bariere în calea lor.

 

- Cum reușiți să mobilizați comunitatea românească din Danemarca?

 

- Prin povești reale, prin transparență și prin convingerea că fiecare dintre noi poate face o diferență.

 

- Ați găsit sprijin și din partea danezilor?

 

- Da, mulți s-au alăturat cauzei. Oamenii, indiferent de naționalitate, vor să ajute când văd că sprijinul lor contează.

 

- Ce ați învățat din interacțiunea cu voluntari și donatori?

 

- Că bunătatea nu are granițe și că împreună putem face lucruri incredibile.

 

- Ce proiecte aveți în vedere pentru viitor?

 

- Vreau să continui să sprijin copiii vulnerabili și să creez oportunități pentru ei.

 

- De ce ați avea nevoie pentru a ajuta mai eficient?

 

- Mai mult sprijin, mai multă implicare și oameni care să creadă în această misiune.

 

- Ce le-ați spune celor care vor să ajute, dar nu știu de unde să înceapă?

 

- Să înceapă cu un gest mic. O donație, un mesaj, o mână de ajutor, orice poate face o diferență.

 

- De ce ajuțați în special nord-estul României?

 

- Pentru că acolo nevoia este mare, iar resursele sunt puține. Acolo, fiecare ajutor contează enorm.

 

- Care a fost cel mai emoționant moment trăit?

- La Crăciun s-au trimis pachete cu cadouri Centrului de copii cu dizabilități din Iași. În retur, prin cel care a asigurat transportul cadourilor, am primit un decor făcut chiar de acești copilași și o felicitare. A fost un gest plin de sinceritate care a însemnat enorm!

 

- Ce mesaj aveți pentru români, de acasă și din diaspora?

 

- Fie ca suntem acasă sau departe, România este în sufletul nostru. România are nevoie de noi toți. Oricât de departe am fi, să ne susținem unii pe alții, să fim împreună și alături de cei care au nevoie de noi.

A consemnat Maura ANGHEL