„Slujbele murdare” ale Iașului

* slujitorii invizibili ai orașului lucrează acolo unde ceilalți întorc privirea: în urma accidentelor, în gropile de gunoi, în subsolurile spitalelor și pe șantierele care înghit clădiri vechi * ei adună ce rămâne după sânge, chimicale, praf toxic și resturi anatomice, cu echipamente minimale și riscuri maxime * „slujbele murdare” ale Iașului nu sunt doar o chestiune de curățenie, ci un barometru al siguranței și sănătății publice într-un oraș care preferă să-i ignore pe cei care îl țin, zilnic, departe de haos

Dimineața devreme, înainte ca orașul să se aglomereze, primele veste fosforescente apar deja pe străzi. Salubris SA scoate în teren aproximativ 300 de oameni zilnic pentru măturat, spălat carosabil, golit pubele, curățat stații și platforme de gunoi. La marile campanii de curățenie de primăvară, municipalitatea mobilizează peste 170 de angajați și 48 de utilaje, care intervin pe o suprafață de aproape un milion de metri pătrați de străzi și trotuare. În spatele acestor cifre sunt oameni care lucrează, de fapt, în „culoarul riscului”: în trafic, lângă mașini care gonesc, printre gropi, praf, sticlă spartă, seringi aruncate discret lângă tomberoane. Deși poartă veste reflectorizante și echipamente de protecție, agresivitatea șoferilor și lipsa de atenție în trafic îi expun zilnic la accidente.

Orașul accidentelor și cei care șterg urmele

În 2024, județul Iași a înregistrat cel mai grav bilanț rutier din țară: 1.751 de persoane rănite sau decedate în accidente. Fiecare tamponare spectaculoasă, fiecare TIR răsturnat, fiecare mașină făcută acordeon lasă în urmă nu doar traume, ci și un amestec periculos de ulei, carburant, cioburi, piese metalice. După ce ambulanțele și echipajele de la ISU pleacă, cineva trebuie să deblocheze drumul și să-l facă sigur: muncitori ai firmelor de salubritate sau ai celor specializate în decontaminarea carosabilului, coordonați de poliție și pompieri. Ei intervin cu absorbante pentru hidrocarburi, lopeți, perii mecanice, dezinfectanți și costume de protecție, pentru ca următorul șofer să nu derapeze în aceeași pată de ulei. Motivația lor e rar „eroică”. De cele mai multe ori, răspunsul e pragmatic: „E un salariu sigur, plătit la timp, și cineva tot trebuie să facă munca asta”. Dar între replicile scurte se citește altceva: sentimentul că, fără ei, orașul ar fi imediat copleșit de haos.

Deșeurile pe care nu vrem să le vedem

În spatele ușilor închise ale spitalelor, alte echipe se ocupă de ce rămâne după operații, chimioterapii, analize, tratamente: deșeuri anatomice, seringi, pungi cu sânge, medicamente expirate. În județul Iași, cantitatea medie de deșeuri medicale periculoase a crescut la peste 3.400 kg pe zi în 2024, în creștere față de anii anteriori. Aceste fluxuri nu dispar „la tomberon”. Sunt colectate în cutii și saci speciali, etichetați, cântăriți, depozitați în spații separate, apoi preluați de firme autorizate pentru transport ADR și incinerare sau neutralizare, inclusiv pentru deșeurile chimice periculoase generate de universități și laboratoare. La Institutul Regional de Oncologie, de exemplu, există inclusiv punct de colectare pentru medicamente expirate aduse de populație, depozitate în recipiente cu sistem antiretur – tocmai pentru a preveni aruncarea lor în canalizare sau la gunoiul menajer. O parte din acești lucrători nu apar în nicio fotografie de campanie. Sunt manipulanți de deșeuri, șoferi de autospeciale, tehnicieni de laborator, care își petrec zilele în halate, mănuși duble și măști, evitând contactul direct cu tot ce orașul refuză să privească.

Clara DIMA