„Stabat Mater”, la Opera Iași. Durerea unei mame, transformată în artă

* o capodoperă muzicală veche de 184 de ani revine în Sala Mare a Operei ieșene * lucrarea, inspirată de suferința Fecioarei Maria în fața crucificării lui Iisus, capătă o dimensiune teatrală într-o montare care vorbește despre durerea universală a mamelor * reprezentația are loc în apropierea sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, într-un Iași care se pregătește să primească mii de pelerini

Într-un Iași care se pregătește pentru sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, muzica sacră își găsește locul pe scena Operei Naționale Române. Vineri, 9 octombrie 2026, de la ora 18:30, publicul este invitat la „Stabat Mater”, de Gioachino Rossini, o lucrare care transformă una dintre cele mai dureroase imagini ale creștinătății într-o experiență artistică de o intensitate aparte.

În centrul creației se află Fecioara Maria, în picioare lângă crucea pe care este răstignit Fiul său. Imaginea unei mame care asistă neputincioasă la moartea copilului depășește însă dimensiunea strict religioasă, devenind o meditație despre pierdere, iubire și suferința omenească.

Spectacolul revine la Iași după premiera din 9 aprilie 2026, în Joia Mare, într-o montare semnată de regizorul Cristi Avram. Spre deosebire de interpretările tradiționale, prezentate în formulă de concert, producția ieșeană aduce lucrarea într-un spațiu teatral, cu decor, mișcare scenică și o construcție vizuală care apropie drama biblică de tragediile lumii contemporane.

Zece părți muzicale și o istorie de aproape două secole

„Stabat Mater” a fost compusă între 1831 și 1841, după retragerea lui Gioachino Rossini din activitatea de compozitor de operă. Partitura are la bază un poem latin medieval, datând probabil din secolul al XIII-lea, care descrie durerea Maicii Domnului la răstignirea lui Hristos.

Istoria lucrării este neobișnuită. O primă versiune, realizată parțial cu ajutorul compozitorului Giovanni Tadolini, a fost interpretată la Madrid în 1833. Rossini a revenit ulterior asupra partiturii, iar versiunea definitivă a avut premiera la Paris, pe 7 ianuarie 1842.

Alcătuită din zece părți muzicale, lucrarea reunește patru soliști vocali, cor mixt și orchestră. Durata muzicală este de aproximativ 60–66 de minute, în funcție de interpretare.

Rossini a îmbinat solemnitatea rugăciunii cu expresivitatea teatrului liric, alternând ariile solistice, duetele, cvartetele și intervențiile corale. Rezultatul este o creație în care dramatismul operei italiene întâlnește profunzimea muzicii religioase.

David Crescenzi dirijează spectacolul de la Iași

Reprezentația din 9 octombrie îi reunește pe soprana Cristina Grigoraș, mezzosoprana Florentina-Irina Onică, tenorul invitat Ștefan von Korch și basul Ivan Dikusar.

Din distribuție mai fac parte Dragoș Codrescu, Horia Veriveș, Dorina Cotorobai și David Ioan Andrei, alături de Corul și Orchestra Operei Naționale Române din Iași. Conducerea muzicală îi aparține dirijorului David Crescenzi, iar pregătirea corului este asigurată de Manuel Giugula.

Muzica sacră, în atmosfera sărbătorilor Iașului

Revenirea spectacolului în octombrie nu este întâmplătoare. Cu cinci zile înaintea sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, orașul intră într-o perioadă în care spiritualitatea, patrimoniul și cultura se întâlnesc.

În acest context, „Stabat Mater” propune o altă formă de apropiere de sacru, prin muzică și emoție. Viziunea regizorală a lui Cristi Avram extinde sensul lucrării dincolo de reprezentarea religioasă și aduce în prim-plan drama mamelor care își pierd copiii, indiferent de epocă.

Reprezentația se înscrie și în stagiunea aniversară 2026–2027, „Opera 70”, prin care instituția lirică ieșeană marchează șapte decenii de activitate.

La 184 de ani de la premiera pariziană a versiunii definitive, muzica lui Rossini continuă să vorbească despre una dintre puținele experiențe omenești pentru care cuvintele rămân adesea insuficiente: durerea unei mame.

Maura ANGHEL