Analfabetismul funcțional, încurajat de youtuberi, noii profesori ai elevilor din Iași

* în școlile din Iași, elevii citesc mai mult de pe ecran decât din carte. Youtuberii au devenit noii mentori ai generației digitale, iar analfabetismul funcțional crește în tăcere * mai bine de jumătate dintre elevii de clasa a VIII-a nu reușesc să înțeleagă corect un text

Iașul trăiește o transformare profundă a felului în care copiii învață. Profesorii predau lecțiile clasice, dar elevii își iau notițele din TikTok și YouTube. Într-o lume în care viteza și vizibilitatea par să conteze mai mult decât conținutul, youtuberul a devenit un model educațional, iar școala riscă să rămână în urmă. Creatorii de conținut vorbesc pe limba tinerilor: scurt, intens, plin de emoție. Nu impun teme, ci provoacă. Nu cer efort, ci oferă validare. Pentru un elev, un clip de 30 de secunde despre „cum să-ți schimbi viața” pare mai util decât o oră despre analiza unui text literar. Doar că acest tip de învățare, bazat pe emoție și imagine, lasă în urmă o consecință gravă: pierderea capacității de înțelegere profundă.

În județul Iași, testările standardizate din ultimii ani arată o realitate îngrijorătoare. În funcție de mediul de rezidență, între 62% și 85% dintre elevii de clasa a VIII-a se află în zona de risc funcțional la Limba și literatura română — adică pot citi un text, dar nu reușesc să îi înțeleagă sensul sau să facă legături între idei. În mediul rural, aproape opt din zece elevi se confruntă cu dificultăți majore de înțelegere, iar în mediul urban, proporția depășește 60%.
Sunt cifre care nu mai pot fi ignorate și care transformă analfabetismul funcțional din termen statistic într-o realitate zilnică, prezentă în aproape fiecare clasă.

Analfabetismul funcțional înseamnă mai mult decât incapacitatea de a citi. Înseamnă incapacitatea de a înțelege. Înseamnă elevi care pot recita o definiție, dar nu pot explica o frază simplă. Într-o lume saturată de stimuli digitali, atenția a devenit o resursă rară, iar sensul – o pierdere colaterală a conectării continue.

Profesorii observă fenomenul zilnic: copiii citesc, dar nu rețin. Caută răspunsuri rapide, dar nu pun întrebări. „Elevii știu să dea scroll, dar nu mai știu să citească printre rânduri”, spune un profesor ieșean. Într-o școală obosită și într-un ecosistem digital agresiv, algoritmul a devenit noul pedagog. El recompensează reacția rapidă, nu gândirea lentă; emoția scurtă, nu reflecția profundă.

Desigur, nu toți youtuberii sunt vinovați. Unii pot deveni parteneri valoroși ai educației, mai ales dacă folosesc mediul online pentru a explica, a inspira și a cultiva gândirea critică. Problema apare atunci când vizibilitatea devine mai importantă decât responsabilitatea, iar elevii ajung să confunde notorietatea cu valoarea. În absența unui filtru educațional, ecranul devine profesor, iar like-ul, formă de evaluare.

La Iași, contrastul este dureros. Orașul care a format generații de intelectuali riscă acum să producă tineri conectați la toate rețelele, dar deconectați de la sens. Iar dacă școala nu va reuși să-și regândească rolul și limbajul, riscă să rămână doar o instituție onorabilă într-o lume care a mutat învățarea în online. Analfabetismul funcțional nu este o cifră rece, ci o alarmă. Este semnul că învățăm mai repede decât înțelegem. Iar între o lume care dă „like” și una care dă sens, viitorul va aparține celor care aleg să gândească, nu doar să reacționeze.

Clara DIMA