Avertisment pentru părinții din Iași. Codurile ascunse din telefoanele adolescenților

* în chaturile copiilor și tinerilor din Iași circulă un limbaj paralel, invizibil pentru părinți * prescurtări aparent inofensive precum KMS, Unalive sau POS pot ascunde mesaje despre depresie, suicid, presiune sexuală sau hărțuire online

Telefoanele copiilor din Iași spun povești pe care părinții nu le mai pot citi. Între emoji-uri colorate și abrevieri rapide, se ascunde o realitate întunecată, greu de intuit chiar și pentru adulții care cred că „știu cum merge internetul”. Adolescenții și-au inventat un cod – un limbaj secret care le permite să vorbească despre durere, rușine sau pericol, fără ca nimeni din afară să înțeleagă.

În aparență, par mesaje banale: „BRB”, „LOL”, „ILY”. Dar printre ele se strecoară cuvinte care schimbă complet sensul conversației. KMS înseamnă „Kill myself” – „să mă omor”. KYS vine de la „Kill yourself” – „omoară-te”. Într-un oraș ca Iași, unde tot mai mulți adolescenți se confruntă cu anxietate, singurătate și presiune de performanță, aceste combinații de litere pot fi un semnal de alarmă vital.

Alte coduri, aparent amuzante, ascund același strigăt mut: Unalive sau Sewerslide înlocuiesc deliberat cuvântul „suicid” pentru a trece de filtrele rețelelor sociale. Grippy sock vacation se traduce prin „internare într-o clinică psihiatrică”, iar Menty b înseamnă „cădere nervoasă”. Sunt expresii care maschează suferința sub un strat de ironie – limbajul generației care preferă gluma în locul vulnerabilității.

Dar nu doar depresia se ascunde în spatele acestor coduri. NP4NP („Naked pic for naked pic”) sau DTF („Down to f*ck”) trimit la schimburi de imagini intime între minori și expunerea sexuală online – un fenomen tot mai frecvent în liceele și gimnaziile din Iași. Când în telefonul copilului apare POS („Parent over shoulder” – părintele e lângă mine”), e deja clar că limbajul secret funcționează: adolescenții comunică între ei evitând orice supraveghere adultă.

KMS nu este mereu o glumă

Psihologii din Iași avertizează că nu orice acronim ascunde un pericol, dar combinațiile și frecvența folosirii lor trebuie observate atent. O glumă scrisă o dată poate fi nimic; un tipar repetat, o noapte întreagă petrecută pe Discord sau TikTok – poate fi începutul unei crize reale.

„Pericolul cel mai mare nu este mesajul în sine, ci tăcerea din spatele lui. Părinții văd ecranul, dar nu mai aud vocea copilului. Între generații s-a ridicat un zid digital, construit din tăceri, coduri și neîncredere”, atrage atenția psihoterapeutul Letiția Popa. Fiecare KMS lăsat fără reacție, fiecare I had pasta tonight (un cod pentru „am gânduri suicidare”) ignorat, poate fi o ușă care se închide spre comunicare.

În Iași, s-au raportat deja cazuri de elevi implicați în grupuri online unde aceste expresii circulă ca glume între prieteni. Dar în spatele lor, realitatea e alta: depresii ascunse, bullying digital, presiune socială. Soluția nu este controlul, ci reconectarea. Nu confiscarea telefonului, ci conversația sinceră. Nu spionajul, ci prezența reală. Când un copil scrie KMS, poate că nu vrea să moară – dar sigur vrea să fie auzit.

Clara DIMA