Bolile care cresc tăcut în Iașul poluat

* dermatitele, alergiile, bolile autoimune și anxietatea conturează și la Iași o presiune medicală care se vede în poluare, în costurile tratamentelor, în încărcarea serviciilor de specialitate și în tot mai mulți pacienți care ajung târziu la medic * tabloul local se citește din indicatori de mediu și din aglomerația spitalelor

La Iași, una dintre cele mai clare explicații legate de boli vine din aerul pe care îl respiră orașul. Direcția Județeană de Mediu a raportat că anul trecut stația Podu de Piatră ajunsese la 36 de zile cu valori peste limita admisă, peste pragul maxim anual de 35 de depășiri. Pentru un oraș cu trafic intens, șantiere și episoade frecvente de aer încărcat, acest fundal contează, fiindcă poluanții nu produc automat boala, dar pot agrava inflamația, iritațiile și simptomatologia alergică sau respiratorie.

Peste acest context de mediu se așază o povară alergologică în continuă creștere. Academia Europeană de Alergologie și Imunologie Clinică arată că mai mult de 150 de milioane de europeni trăiesc cu boli alergice cronice, iar estimarea organizației era că până în 2025 jumătate din populația Uniunii Europene ar putea fi afectată de cel puțin o formă de alergie.

Dermatitele sunt printre afecțiunile care par minore doar pentru cine nu le trăiește. În realitate, costurile sunt mari. În România, costul total al dermatitei atopice în 2022 a fost de 29,8 milioane de euro pentru adulți și de 133,6 milioane de euro pentru pacienții pediatrici, în scenariul bazat pe prevalență. Asta înseamnă tratamente, servicii medicale, spitalizări, deplasări, zile pierdute de la muncă și o presiune semnificativă asupra familiilor. În traducere locală, o boală de piele nu mai înseamnă doar disconfort, ci timp, bani și o calitate a vieții serios afectată.

La fel de discret avansează și bolile autoimune, care nu se văd ușor, dar consumă lent energia pacientului și resursele sistemului. La Iași, existența unor servicii specializate pentru alergologie, dermatologie și reumatologie arată clar că nu vorbim despre cazuri rare și exotice, ci despre o nevoie medicală reală și constantă. În astfel de patologii, de la lupus la poliartrită reumatoidă sau alte boli inflamatorii sistemice, diagnosticul tardiv înseamnă complicații, tratamente mai costisitoare și ani trăiți cu inflamație, durere și incertitudine. Aceasta este partea invizibilă a statisticilor: oameni care nu apar în titluri, dar își reorganizează viața în jurul unui diagnostic cronic.

Poate și mai greu de cuantificat, dar la fel de prezentă, este anxietatea. La Iași, presiunea pe serviciile de psihiatrie este și ea un semnal. Institutul de Psihiatrie „Socola” afișa 815 pacienți internați și un grad total de ocupare de 78,69% pentru luna ianuarie. Aceste date nu înseamnă că toți acești pacienți suferă de anxietate, dar arată cât de încărcat este sistemul regional de sănătate mintală și cât de mare este nevoia de intervenție, monitorizare și continuitate terapeutică.

Adevărata problemă este că aceste boli nu evoluează separat. Se întrepătrund. O dermatită severă poate duce la izolare și anxietate. O boală autoimună poate însemna inflamație cronică, epuizare și depresie secundară. Alergiile repetate înseamnă școală pierdută pentru copil și zile de muncă pierdute pentru părinte. Iar într-un mediu urban în care poluarea, stresul și oboseala devin aproape normale, organismul răspunde exact acolo unde este mai vulnerabil: în piele, în sistemul imunitar, în echilibrul emoțional. Legătura dintre aceste suferințe este, tot mai des, mai puternică decât granița dintre specialitățile medicale.

Clara DIMA